Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.
Ioan 19:30
Pentru îngeri şi pentru locuitorii lumilor necăzute, strigătul „S-a isprăvit!” a avut o mare semnificaţie, dar nici chiar ei nu puteau să înţeleagă pe deplin implicaţiile vaste ale marii lupte.
Totuşi au văzut atunci limpede adevăratul caracter al lui Satana şi profunzimea răzvrătirii lui. Atunci au înţeles de ce Dumnezeu l-a lăsat pe Satana să trăiască atât de mult după alungarea din cer. Dumnezeu dorea să ia măsuri pentru siguranţa veşnică a universului Său şi, în scopul acesta, trebuia să îi acorde timp lui Satana să-şi dezvăluie principiile care se aflau la baza acuzaţiilor pe care I le aducea lui Dumnezeu.
De la naşterea lui Isus, îngerii şi lumile necăzute au urmărit conflictul impresionant dintre Satana şi Isus. Cu un mare interes, au urmărit în Ghetsemani şi apoi pe cruce cum Domnul nostru a rămas neclintit în încrederea Sa în Tatăl ceresc. Atunci a fost dată la o parte masca lui Satana şi, în acelaşi timp, a fost ruptă ultima verigă ce îl mai lega de lumea cerească.
Îngerii nu au înţeles nici măcar atunci toate implicaţiile marii lupte – principii care aveau să le fie dezvăluite mai mult. De dragul oamenilor, existenţa lui Satana trebuia să continue pentru ca omenirea şi totodată îngerii să vadă clar care sunt problemele aflate în controversă.
Ce trebuie să afle oamenii înainte ca marea luptă să ia sfârşit? Că Satana a minţit atunci când a pretins că Legea lui Dumnezeu nu poate fi ţinută. Ei trebuie să afle că păcătoşii pot fi iertaţi şi pot primi putere să păzească Legea, că Dumnezeu poate să-i transforme pe păcătoşi prin împărtăşirea trăsăturilor Sale şi că această transformare va constitui dovada finală a modului în care a tratat Dumnezeu problema păcatului.
„Prin viaţa şi moartea Sa, Hristos a dovedit că dreptatea lui Dumnezeu nu anulează mila Sa şi că păcatul poate fi iertat, că Legea este dreaptă şi că poate fi în mod desăvârşit ascultată. Acuzaţiile lui Satana erau astfel respinse. Dumnezeu îi dăduse omului dovezi incontestabile despre iubirea Sa.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 762)
Biruinţa asupra păcatului pe care a obţinut-o Domnul Isus pe cruce a pus capăt problemelor aflate în controversă încă de la începutul răzvrătirii lui Satana împotriva lui Dumnezeu.