Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numeşte Hristos?” Căci ştia că din pizmă Îl dăduseră pe Isus în mâinile lui.
Matei 27:17,18
Când conducătorii iudei L-au adus pe Isus înaintea lui pentru a-L condamna, Pilat, guvernatorul roman, era nemulţumit că a fost trezit din somn şi s-a hotărât să scape repede de acuzat şi să se poarte aspru cu el. Dar când L-a văzut pe Isus, s-a oprit. Nu mai întâlnise niciodată un om care să ofere dovezi atât de evidente ale bunătăţii şi nobleţei. Latura bună a naturii lui a fost trezită.
Conducătorii iudei speraseră ca guvernatorul să le facă o favoare şi să semneze condamnarea la moarte a lui Hristos cu ocazia marii lor sărbători naţionale. Însă el a refuzat să-L condamne înainte de a se convinge că I se aducea o acuzaţie întemeiată. Conducătorii evrei au încercat să îşi prezinte acuzaţiile în aşa fel încât condamnarea la moarte să îşi găsească justificarea, dar Pilat a văzut dincolo de toate acuzaţiile lor mincinoase. În tot acest timp, Isus nu a spus nimic, iar Pilat se mira de tăcerea Sa elocventă. Duhul Sfânt lucra la inima lui. El I-a adresat lui Isus o întrebare: „Ce este adevărul?” (Ioan 18,38) Dar nu a aşteptat să primească răspunsul.
Pilat a refuzat să-L condamne pe Isus, dar îi era frică de intenţiile rele ale iudeilor. De aceea, când a auzit că Isus era din Galileea, a fost fericit să-L trimită la Irod, conducătorul acelei provincii. Acesta i-a pus câteva întrebări şi I-a cerut să arate printr-o minune că El era Mesia. Însă în tot acest timp, Isus a rămas într-o tăcere adâncă. Nu voia să facă o minune pentru a scăpa de durerea şi de umilinţa pe care trebuia să le îndure ca Înlocuitor al nostru.
„Pilat voia foarte mult să-L elibereze pe Domnul Hristos, dar şi-a dat seama că nu va putea face acest lucru şi în acelaşi timp să-şi păstreze poziţia şi onoarea. În loc să-şi piardă puterea lumească, a preferat să aleagă sacrificarea unei vieţi nevinovate. […] Conştiinţa şi datoria arată o cale, iar interesele personale, o altă cale. Curentul merge cu putere în direcţia cea rea şi acela care acceptă compromisuri cu răul este atras în întunericul dens al vinovăţiei.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 738)
La fel ca Pilat, din cauza unor considerente de ordin trecător, mulţi oameni nu fac ceea ce ştiu că este bine.