Atunci, L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au pălmuit, zicând: „Hristoase, proroceşte-ne – cine Te-a lovit?”
Matei 26:67,68
După arestarea lui Isus în grădină, iudeii L-au dus mai întâi la Ana, fostul mare-preot. Conducătorii se temeau că actualul mare-preot, Caiafa, nu avea suficientă experienţă ca să rezolve problema aşa cum îşi doreau. Ei i-au exclus în mod deliberat pe Nicodim şi pe Iosif din Arimateea de la lucrările din timpul nopţii, ştiind că aceşti bărbaţi Îi luau partea lui Isus.
Domnul a suferit foarte mult din cauza abuzului şi a insultei. Satana lucra prin intermediul fiinţelor umane pentru a încerca să-L determine să înceteze să Se bazeze pe harul Tatălui Său. Isus ştia că, printr-o simplă ridicare a mâinii, putea să-i plece în praf pe cei ce-L chinuiau, însă a refuzat să Se elibereze.
În timpul procesului, acuzatorii nu au reuşit să aducă împotriva Sa nicio incriminare. S-a dovedit că până şi martorii lor mincinoşi erau informatori plătiţi. În final, Caiafa s-a adresat lui Isus sub forma unui jurământ solemn: „Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” (Matei 26,63)
La acest apel, Hristos nu a putut să tacă. Fiecare persoană prezentă a simţit privirea Sa pătrunzătoare atunci când a rostit cuvintele: „Da, sunt!” În sfârşit, obţinuseră dovada pe baza căreia puteau să-L condamne. Caiafa şi ceilalţi au sărit în picioare la răspunsul Său şi au strigat: „A hulit!... Este vinovat: să fie pedepsit cu moartea.”
„[Caiafa] era furios pe el însuşi pentru că a crezut cuvintele Domnului Hristos, dar, în loc să-şi sfâşie inima ca urmare a unui profund simţământ al adevărului şi să mărturisească faptul că Isus era Mesia, el şi-a sfâşiat hainele preoţeşti, ca semn al împotrivirii categorice. Acest act avea profunde semnificaţii. Însă puţin şi-a dat seama Caiafa de semnificaţia lui. Prin acest gest, făcut spre a-i influenţa pe judecători şi a obţine condamnarea Domnului Hristos, marele-preot s-a condamnat pe sine. Conform legii date de Dumnezeu, el s-a descalificat pentru slujba preoţiei. Făcând astfel, el pronunţase asupră-şi sentinţa de condamnare la moarte.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 708)
Domnul Isus a permis să fie condamnat pe nedrept, ca să îndeplinească misiunea de a salva lumea din păcat.