Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.
Luca 22:42
Când a intrat în Grădina Ghetsemani împreună cu ucenicii Săi, Isus era neobişnuit de tăcut, cu inima plină de tristeţe. El ducea o povară mai copleşitoare decât puteau ei să înţeleagă. Într-adevăr, El trecea atunci printr-o experienţă de neconceput – purta vinovăţia şi resimţea separarea de Dumnezeul sfânt pe care o vor simţi toţi cei care aleg să fie pierduţi. El a strigat: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte.” (Marcu 14,34)
Ca om, El trebuia să suporte consecinţele păcatului omenirii. El demonstra înaintea universului că pedeapsa pentru păcat nu este arbitrară, că rezultatul lui inevitabil este despărţirea veşnică de Dumnezeu şi de viaţa însăşi.
Isus Se temea că nu va reuşi, în natura Sa umană, să reziste în conflictul pe care urma să-l aibă cu Satana. Cunoscând dinainte toate elementele pe care le presupunea marea luptă, El S-a umplut de groaza despărţirii de Dumnezeu. Ce urma să fie câştigat dacă El se îndrepta spre cruce fără împotrivire? S-a rugat de trei ori, cu o durere tot mai intensă, ca Tatăl să nu Îl treacă prin experienţa aceea teribilă. De pe faţa Lui se prelingeau picături mari de sânge; era copleşit de groaza marelui întuneric. Sosise clipa teribilă în care trebuia să se decidă destinul lumii. Isus a trecut prin moartea a doua şi a arătat înaintea universului care este plata pentru păcat.
Toate acestea au avut loc în timp ce ucenicii dormeau, cuprinşi de o toropeală ciudată.
„Chinul Domnului Hristos n-a încetat, dar descurajarea şi dezamăgirea L-au părăsit. Furtuna n-a scăzut în niciun fel din intensitate, dar El, care era obiectul dezlănţuirii ei, a fost întărit pentru a face faţă furiei ei. A rămas calm şi senin. O pace cerească I-a cuprins faţa pătată de sânge. Isus a îndurat ceea ce nicio fiinţă umană nu va putea îndura vreodată, căci El a gustat suferinţele morţii pentru fiecare om.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 694)
Domnul Isus a plătit preţul pentru păcatul omenirii nu pentru a-L mulţumi pe Dumnezeu, ci pentru a arăta universului că Dumnezeu a fost corect în modul în care a rezolvat problema păcatului. Isus a suferit moartea a doua pentru ca noi să fim scutiţi de ea.