Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.
Luca 19:9,10
Prin Ierihon treceau multe caravane care se îndreptau spre Ierusalim. În cetate s-a răspândit vestea că Isus, care îl înviase pe Lazăr, se afla printre oamenii care mergeau la sărbătoarea Paştelui. Mulţi locuitori ai Ierihonului voiau să-L vadă.
Printre aceştia era şi Zacheu, şeful vameşilor, un om foarte detestat de semenii lui evrei. Însă, în ciuda reputaţiei lui, Zacheu avea inima deschisă pentru adevăr. El îl auzise pe Ioan Botezătorul predicând despre nevoia de pocăinţă şi îşi îndreptase greşelile faţă de cei pe care îi păgubise. Aflând că Isus urma să treacă pe acolo, acest bărbat scund s-a urcat într-un pom ca să poată vedea mai bine.
Stând sus în pom şi privind, Zacheu a văzut că Isus şi ucenicii Săi s-au oprit sub pom. Apoi, spre uimirea lui, Isus S-a uitat la el şi i-a rostit numele. Învăţătorul i-a cerut să Îl primească în casa lui în ziua aceea. Dragostea şi loialitatea faţă de noul lui Învăţător l-au îndemnat pe Zacheu să vorbească. El şi-a mărturisit public păcatele şi a promis că îi va despăgubi în întregime pe cei pe care îi înşelase. A făcut ceea ce tânărul bogat nu a reuşit să facă.
Astăzi, cuvintele „sfinţenie Domnului” trebuie să fie scrise pe fiecare tranzacţie financiară, pe fiecare cec şi pe fiecare registru contabil. Cei cu adevărat convertiţi renunţă la toate practicile necinstite – chiar dacă vor fi sancţionaţi legal. Ei vor îndrepta relele făcute.
„Dar, îndată ce s-a predat influenţei Duhului Sfânt, Zacheu a îndepărtat din viaţa lui orice deprindere necinstită.
Pocăinţa în care nu se vede schimbare nu este o pocăinţă autentică. Neprihănirea lui Hristos nu este o haină care să acopere păcatele nemărturisite şi nepărăsite; este un principiu de viaţă care transformă caracterul şi controlează purtarea. Sfinţenia este o predare deplină în faţa lui Dumnezeu; este o totală supunere a inimii şi a vieţii faţă de principiile cerului.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 555, 556)
Creştinii trebuie să fie cunoscuţi atât pentru onestitatea şi pentru relaţiile lor de afaceri transparente, cât şi pentru integritatea lor strictă în toate domeniile vieţii.