Adevărat vă spun că oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.
Matei 26:13
Simon din Betania era unul dintre fariseii care se alăturaseră în mod deschis urmaşilor lui Hristos. El spera ca Isus să fie Mesia, dar încă nu Îl acceptase ca Mântuitor. Caracterul lui Simon nu se schimbase.
Isus îl vindecase de lepră şi acest lucru îl atrăsese la Isus. Drept recunoştinţă, el a pregătit un ospăţ în cinstea Lui. I-a invitat şi pe ucenici, şi pe evreii cu vază din cercul lui. La masă, de o parte a lui Isus se afla Simon, iar de cealaltă parte, Lazăr. Marta servea, iar Maria asculta cu atenţie cuvintele lui Isus.
Maria cumpărase cu mari sacrificii un vas de alabastru cu un parfum scump. În timp ce l-a turnat pe capul lui Isus, parfumul delicat a umplut încăperea. Iuda a reacţionat imediat cu nemulţumire, considerând că se făcuse o mare risipă. Maria a auzit criticile lui, dar, în acelaşi timp, a auzit că Domnul îi lua apărarea şi că aproba actul ei de generozitate.
Modul în care l-a privit Isus l-a convins pe Iuda că Învăţătorul îi cunoştea ipocrizia, aşa că s-a hotărât să se răzbune, dându-L pe mâna Sinedriului.
Însuşi Simon o dusese pe Maria în păcat. Isus ştia, iar Simon era conştient că Isus ştie. Cu ocazia aceasta, mândria lui a fost umilită.
Maria a fost prima persoană care L-a proclamat pe Mântuitorul înviat.
„Simon era mişcat de bunătatea lui Isus, care nu l-a mustrat pe faţă înaintea musafirilor. El nu fusese tratat aşa cum dorise să fie tratată Maria. El a văzut că Isus nu voia să expună în faţa altora vinovăţia lui, ci a căutat ca […], prin milă şi bunătate, să-i înmoaie inima. […] A văzut mărimea datoriei pe care o avea faţă de Domnul său. Mândria i-a fost umilită, mândrul fariseu s-a pocăit şi a devenit un ucenic smerit, gata de sacrificiu.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 567, 568)
La fel ca Simon şi Maria, şi noi Îi datorăm Domnului Hristos cu mult mai multă recunoştinţă decât reuşim să ne dăm seama sau decât suntem în stare să Îi înapoiem. Tot ce-I putem da este inima noastră.