Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.
Matei 19:14
Isus iubea copiii şi copiii Îl iubeau pe El. Se simţeau atraşi de atitudinea lui tandră şi amabilă şi le plăcea să fie în preajma Sa. La rândul lor, copiii Îi înviorau sufletul lui Isus prin sinceritatea lor.
Mântuitorul nostru cunoştea grija şi povara mamelor care voiau să-şi educe copiii după Cuvântul lui Dumnezeu. El Însuşi le atrăsese la El. Câteva femei şi-au exprimat dorinţa ca Isus să le binecuvânteze copiii, însă ucenicii au încercat să le alunge. Ei credeau că în felul acesta Îl ocroteau pe Învăţătorul lor. Totuşi, Isus a pus mâinile cu bucurie peste copii şi i-a binecuvântat, aducându-le mamelor lor o mare bucurie. Mamele de astăzi pot primi cuvintele lui Isus, cu încrederea că El îi va binecuvânta şi pe copiii lor.
Isus cunoaşte povara inimii fiecărui părinte. El a avut părinţi pământeşti care s-au luptat cu sărăcia. El a străbătut o mare distanţă pentru a aduce alinare inimii îngrijorate a femeii canaanite. El i l-a redat văduvei din Nain pe fiul ei.
Isus a ştiut că aceşti copii aveau să asculte de El, fiindcă în învăţătura Lui, S-a coborât la nivelul lor. El a sădit în mintea lor seminţele adevărului, care în câţiva ani aveau să răsară şi să aducă rod pentru viaţa veşnică.
„Nu lăsaţi caracterul vostru necreştin să-L reprezinte greşit pe Isus. Nu-i ţineţi pe copilaşi departe de El prin răceala şi asprimea voastră. Să nu-i faceţi să simtă că cerul nu va fi un loc plăcut, dacă voi veţi fi acolo. Nu vorbiţi despre religie ca despre ceva ce copiii nu ar putea înţelege şi nici nu vă purtaţi ca şi cum de la ei nu s-ar aştepta să-L primească pe Hristos. Nu le daţi falsa impresie că religia lui Hristos este o religie a întristării şi că, venind la Mântuitorul, trebuie să renunţe la tot ceea ce aduce bucurie în viaţă.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 517)
Părinţii trebuie să le ofere copiilor lor toate avantajele spirituale care îi vor ajuta să-şi dezvolte un caracter creştin. Faptul că nu sunt încă maturi nu înseamnă că băieţii şi fetele nu pot înţelege dragostea lui Dumnezeu şi că nu pot să răspundă la această dragoste.