Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. Nu se va zice: „Uite-o aici” sau: „Uite-o acolo!” Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
Luca 17:20,21
Trecuseră mai bine de trei ani de la începerea lucrării lui Ioan Botezătorul, care anunţase că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape (vezi Matei 3,2). Mulţi dintre cei care îl respinseseră pe Ioan şi I se împotriviseră şi lui Isus insinuau că misiunea Lui a eşuat. Nici ucenicii nu înţelegeau încă pe deplin lucrarea Sa. Ei cercetau silitori profeţiile din Scriptură, dar nu puteau să facă legătura între Isus, în umilinţa Sa, şi aşteptările lor în ceea ce priveşte modul în care trebuia să fie Mesia.
Însă toate acestea s-au schimbat după Calvar şi după Cincizecime. Şi astăzi este la fel de adevărat ca şi în zilele apostolilor că, fără iluminarea Duhului Sfânt, umanul nu poate percepe slava lui Hristos. Adevărul şi lucrarea lui Dumnezeu nu sunt apreciate de creştinătatea iubitoare de lume şi de compromis. Împărăţia lui Dumnezeu nu atrage privirile.
Chiar şi în zilele noastre, oamenii contribuie la întemeierea Împărăţiei lui Dumnezeu potrivit cu propriile lor idei. Ei aşteaptă ca Împărăţia Sa să vină prin prevederi legale, impuse pe baza autorităţii omeneşti. Deşi conducerea din vremea Sa era coruptă şi opresivă, Hristos nu a întreprins nicio reformă civilă – şi aceasta nu pentru că era indiferent faţă de abuzurile atât de răspândite în jurul Său, ci fiindcă remediul putea veni numai prin renaşterea inimilor.
Astăzi, la fel ca în vremea lui Hristos, lucrarea Împărăţiei lui Dumnezeu este făcută nu de aceia care pretind recunoaştere şi suport din partea conducătorilor şi legilor omeneşti, ci de aceia care prezintă înaintea oamenilor, în Numele Său, acele adevăruri spirituale care vor schimba societatea cu adevărat.
„Împărăţia lui Hristos nu va fi întemeiată prin hotărârile tribunalelor, consiliilor sau adunărilor legislative, nici prin patronajul oamenilor mari din lume, ci prin sădirea naturii lui Hristos în natura omenească, prin lucrarea Duhului Sfânt. […] Aceasta este singura putere care poate duce la înălţarea omenirii. Iar partea omului în acest proces este învăţarea şi trăirea Cuvântului lui Dumnezeu.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 509, 510)
Dumnezeu intervine ca să schimbe societatea prin schimbarea inimii fiecărui individ în parte.