Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuţii.
Matei 19:22
Tânărul bogat, profund mişcat de cuvintele lui Hristos şi de vindecările pe care le făcuse, îşi dorea să facă parte din grupa ucenicilor. Când Isus a trecut prin apropiere, el a venit alergând, a îngenuncheat la picioarele Lui şi l-a întrebat: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” (Matei 19,16)
Tânărul avea o părere foarte înaltă despre propria neprihănire; totuşi, nu era pe deplin mulţumit. Isus l-a privit în ochi şi l-a iubit, fiind convins de sinceritatea lui şi ştiind că el era exact ajutorul de care avea nevoie. Conducătorul acesta tânăr şi bogat putea să-L reprezinte pe Isus într-o mare măsură. El deţinea nişte calităţi care ar fi putut să-l ajute să devină o forţă spirituală printre oameni, dacă s-ar fi unit cu Hristos.
Totuşi, îi lipsea un singur lucru: avea nevoie de dragostea lui Dumnezeu în suflet. Ca să o primească, trebuia să renunţe la dragostea lui exagerată de sine. Isus l-a supus unui test de renunţare de sine. Conducătorul a înţeles imediat sensul cuvintelor lui Hristos şi s-a întristat, fiindcă bunurile materiale erau idolul lui. Ideea de a renunţa la bogăţiile lui pământeşti în favoarea comorii cereşti nevăzute era pentru el un risc prea mare.
„Modul în care S-a purtat Hristos cu acest tânăr este o pildă pentru noi. Dumnezeu ne-a dat o regulă de purtare pe care trebuie s-o urmeze fiecare slujitor al Lui. Este vorba de ascultarea de Legea Sa, dar nu o ascultare legalistă, ci o ascultare care pătrunde în viaţă şi este ilustrată în caracter. Dumnezeu a prezentat caracterul Său ca model pentru toţi cei care vor să devină supuşi ai Împărăţiei Sale. Numai cei care vor deveni conlucrători cu Hristos, numai cei care vor zice: ’Doamne, tot ce am şi tot ce sunt este al Tău’, numai aceia vor fi recunoscuţi ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu. […] El ne pune la dispoziţie toate mijloacele date nouă de Dumnezeu, pentru a duce mai departe lucrarea Sa în lume. Numai în felul acesta El ne poate mântui.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 523)
Aceeaşi invitaţie – şi poruncă – dată tânărului bogat ne este dată şi nouă. Isus nu face părtinire.