Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!
Matei 14:27
În timp ce mulţimea mânca recunoscătoare din hrana oferită de Isus, unii declarau că sosise vremea ca Isus să arate că El este Mesia şi să preia conducerea lui Israel. Argumentau că Isus captase atenţia ascultătorilor şi dovedise deja că putea să hrănească, dacă era nevoie, şi o armată întreagă şi, pe deasupra, să vindece.
Bineînţeles, ucenicii au susţinut această mişcare. Însă Isus ştia că ea nu va face decât să complice şi mai mult misiunea Sa pe pământ. Chiar în momentul acela, preoţii şi conducătorii căutau un motiv să-L omoare, acuzându-L că îi îndepărtează pe oameni de ei. Mişcarea aceasta trebuia oprită. Isus le-a poruncit ucenicilor să urce imediat în bărci, iar El le-a dat drumul oamenilor.
Nicio altă poruncă dată de Isus nu păruse atât de greu de ascultat! Ucenicii au protestat, dar Isus le-a vorbit cu autoritate. Era dureros pentru El să vadă că ucenicii aveau o concepţie atât de limitată despre Împărăţia Sa. Întorcându-Se spre oameni, Isus le-a poruncit să plece; cuvintele de laudă şi preamărire le-au îngheţat pe buze.
În timp ce se aflau pe lac, în mintea ucenicilor se dădea o luptă la fel de aprigă precum furtuna care se ivea la orizont. Păreau că uitaseră deja minunea uimitoare la care fuseseră martori cu câteva ore în urmă. Însă, când furtuna s-a abătut asupra lor, au simţit nevoia după Învăţătorul lor.
Chiar în clipa în care simţeau că totul e pierdut, Isus Şi-a făcut apariţia. Şi de data aceasta, ucenicii au avut un motiv întemeiat să se încreadă în El.
„Astăzi, poate vom zice că piciorul nostru este sigur şi că niciodată nu ne vom clătina. Poate zicem: ’Ştiu în cine am crezut, nimic nu poate să zdruncine credinţa mea în Dumnezeu şi în Cuvântul Lui.’ Dar Satana plănuieşte să folosească trăsăturile de caracter moştenite sau cultivate şi să ne orbească în aşa fel încât să nu ne vedem nevoile şi defectele. Numai când ne dăm seama de propria slăbiciune şi privim tot timpul doar la Isus putem merge în siguranţă.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 382)
Trebuie să ne analizăm continuu motivaţiile ca să fim siguri că ne raportăm corect la planul lui Dumnezeu pentru viaţa noastră.