Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.
Ioan 6:26,27
Când le-a interzis oamenilor să Îl proclame împărat, Domnul Hristos a ştiut că viaţa Sa a ajuns la un punct de cotitură. Mulţimile care astăzi doreau să-L urce pe tron mâine aveau să-L părăsească. Neîmplinirea ambiţiilor lor egoiste avea să le transforme iubirea în ură şi lauda, în blesteme. În pofida faptului că ştia acest lucru, El nu a luat nicio măsură ca să evite criza.
Vestea despre minunea cu pâinile şi peştii s-a răspândit pretutindeni şi tot mai mulţi oameni veneau să-L vadă. În primele Sale remarci, El le-a arătat ascultătorilor că nu Îl căutau din motive onorabile, ci în speranţa că se vor bucura de nişte beneficii trecătoare, dacă vor sta prin preajma Sa.
Apoi, Isus a deschis discuţia despre lucrul care contează cel mai mult în slujirea adevărată a lui Dumnezeu. El a încercat să le abată gândurile de la pâinea trecătoare şi să le-o îndrepte spre „Pâinea vieţii” – care Îl simboliza pe El –, ce coborâse din cer ca să-i hrănească spiritual (vezi Ioan 6,35.48.51). Rabinii L-au contrazis şi L-au ridiculizat; mulţimea a plecat nemulţumită. Numai ucenicii au rămas. Ei nu aveau unde să se ducă. Isus Îl înfăţişase pe Dumnezeu într-un mod diferit de ceea ce ştiuseră ei până atunci.
„Ei Îl văzuseră pe Hristos prin mărturia dată de Duhul Sfânt, prin descoperirea dată de Dumnezeu sufletului lor. Dovezile vii ale puterii Sale fuseseră în faţa lor zi după zi; totuşi cereau alt semn. Dacă li s-ar fi dat, ar fi rămas tot aşa de necredincioşi ca înainte. Dacă nu fuseseră convinşi prin ceea ce văzuseră şi auziseră, ar fi fost inutil să li se arate minuni şi mai mari. Necredinţa va găsi întotdeauna o scuză pentru îndoială şi va căuta argumente care să răstoarne chiar şi dovada cea mai clară.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 386)
Poate că nu înţelegem pe deplin modul în care Dumnezeu ne conduce viaţa. Poate că vom trece prin dezamăgiri. Dar, la final, nu avem o alternativă mai bună decât aceea a încrederii în Isus.