În urmă, Isus S-a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut şi ei au venit la El. A rânduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine şi să-i trimită să propovăduiască.
Marcu 3:13,14
Primul lucru pe care l-a făcut Domnul Isus pentru a organiza biserica lui Dumnezeu din Noul Testament a fost să aleagă ucenici pe care să-i trimită să spună ce au văzut şi au auzit în timpul pe care l-au petrecut alături de El.
Pe când Mântuitorul îi pregătea pe ucenici pentru lucrare, cineva care nu fusese invitat a insistat să fie primit între ei. Era Iuda Iscarioteanul, care pretindea că este urmaş al lui Hristos. El a declarat cu ardoare: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge” (Luca 9,57). Ucenicii erau dornici ca Iuda să li se alăture. Prezenţa lui era impunătoare, iar el dădea dovadă de un simţ ascuţit al observaţiei şi avea talent de administrator; ei I l-au recomandat lui Isus, declarând că Îi va fi de mare ajutor în lucrare. Însă au fost surprinşi că Învăţătorul l-a primit pe Iuda cu atâta răceală.
Toţi ucenicii aveau defecte de caracter atunci când au fost chemaţi. Dar Domnul Isus le-a atras atenţia şi i-a mustrat cât a fost cu ei, iar ei niciodată nu s-au gândit să-L părăsească.
„Ca reprezentanţi ai Lui între oameni, Hristos nu alege îngeri care n-au căzut niciodată, ci fiinţe omeneşti, oameni cu aceleaşi patimi ca aceia pe care caută să-i salveze. Hristos S-a îmbrăcat cu natura omenească pentru a putea ajunge la oameni. [...] Dumnezeu avea nevoie de natura omenească, pentru ca aceasta să ofere un mijloc de comuniune între Dumnezeu şi om. La fel stau lucrurile cu servii şi trimişii lui Hristos. Omul are nevoie de o putere din afara lui şi mai mare decât el care să refacă în el chipul lui Dumnezeu şi să-l facă în stare să săvârşească lucrarea lui Dumnezeu; dar aceasta nu face ca lucrarea omului să fie lipsită de importanţă. Natura omenească se bizuie pe puterea divină. Hristos locuieşte în inimă prin credinţă şi, prin colaborare cu Divinitatea, puterea omului ajunge în stare să facă binele.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 296, 297)
Isus îi cheamă pe toţi oamenii să fie ucenicii Lui. El te invită să înveţi de la El ca să îndeplineşti lucrarea Sa în cercul tău de influenţă.