Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
Psalmi 119:11
În perioada dintre primul Paşte petrecut la Ierusalim şi botez, Isus a observat tot mai clar că aşteptările oamenilor erau în permanentă opoziţie cu cerinţele lui Dumnezeu. Ritualurile tradiţionale nu aveau niciun rost şi nu aduceau pace. Cei mai mulţi nu erau conştienţi de libertatea de spirit de care ar fi putut beneficia dacă L-ar fi slujit pe Dumnezeu în adevăr. Isus nu a atacat preceptele sau practicile învăţătorilor vremii, dar când era mustrat pentru obiceiurile Sale simple, El prezenta Cuvântul lui Dumnezeu ca argument în favoarea comportamentului Său.
Isus a început de la o vârstă fragedă să gândească singur şi să acţioneze pentru a-Şi forma caracterul; nici chiar respectul şi dragostea faţă de părinţi nu-L puteau abate de la ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Dar influenţa rabinilor I-a făcut viaţa amară. El a trebuit să înveţe de timpuriu lecţiile aspre ale tăcerii şi ale îndelungii răbdări.
Totuşi Isus a avut întotdeauna o atitudine de voioşie şi o evlavie plăcută. Toate acestea erau o mustrare pentru farisei, care încercau să-L forţeze să Se supună regulilor lor. Atitudinea Lui nu era nici pe placul fraţilor Săi, care considerau că Isus ar trebui să li se supună. Îl acuzau că Se crede superior lor şi Îl certau pentru că Se înălţa deasupra învăţătorilor şi preoţilor. Nu le plăcea de El, deoarece standardele Lui nu erau la fel cu ale lor. Altruismul şi integritatea Lui atrăgeau din partea lor numai batjocuri.
Dar Isus nu Se lupta pentru drepturile Sale. El S-a ridicat deasupra acestor dificultăţi. Nu Se dădea înapoi când era tratat cu brutalitate, ci îndura insultele cu răbdare.
„În copilărie, tinereţe şi la maturitate, Isus a fost singur. În sfinţenia şi credincioşia Sa, El a călcat singur teascul şi niciun om n-a fost cu El. A dus povara teribilă a răspunderii pentru salvarea oamenilor. Ştia că, dacă nu se face o hotărâtă schimbare în principiile şi ţelurile neamului omenesc, toţi vor fi pierduţi. Această povară apăsa asupra sufletului Său.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 92)
Singura călăuză sigură pentru viaţa noastră este Cuvântul lui Dumnezeu, şi nu interpretările sau tradiţiile omeneşti.