De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?
Luca 2:49

La doisprezece ani, Isus i-a însoţit pe părinţii Lui la Ierusalim, ca să participe la sărbătoarea Paştelui. Urmărind ceremoniile solemne de la templu, copilul Isus a înţeles semnificaţia lor şi mai clar. Fie­care act părea a fi profund legat de viaţa Sa. Noi indemnuri s-au născut în sufletul Său. Atunci I-a fost descoperită taina misiunii Sale. Isus S-a înfăţişat înaintea învăţătorilor dornic să-L cunoască pe Dumnezeu. El i-a întrebat ce însemnau profeţiile din Isaia, versetele acelea care vorbeau despre suferinţa şi moartea Mielului lui Dumnezeu.

Învăţătorii şi-au îndreptat atenţia asupra acestui elev precoce şi au fost uimiţi de puterea Lui de înţelegere. Cu umilinţa unui copil, El a repetat cuvintele Scripturii, dar le-a dat o semnificaţie profundă la care învăţătorii nu se gândiseră. Modestia şi farmecul copilăresc al Domnului nostru le-au dezarmat prejudecăţile; Duhul Sfânt vorbea inimilor lor.

Iosif şi Maria au plecat din Ierusalim fără Isus, presupunând că El Se afla printre oamenii care se îndreptau spre Nazaret. Când au văzut că nu era, s-au speriat foarte tare. Ei şi-au adus aminte că Irod încercase să-L ucidă, după ce S-a născut. Când L-au găsit în cele din urmă la şcoala rabinilor, L-au mustrat. Dar răspunsul lui Isus: „Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” a arătat că ştia care era adevărata relaţie dintre El şi Dumnezeu.

„Isus nu a neglijat legătura cu părinţii Săi pă­mânteşti. De la Ierusalim, S-a întors acasă cu ei şi i-a ajutat în viaţa lor de muncă grea. El ascunsese în inimă taina misiunii Sale, aşteptând cu supunere timpul hotărât pentru începerea lucrării Sale. Vreme de optsprezece ani, de când înţelesese că era Fiul lui Dumnezeu, El a recu­noscut legătura care-L unea cu familia din Nazaret şi Şi-a îndeplinit obligaţiile de fiu, de frate, de prieten şi de cetăţean.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 82)

Când lăsăm ca nevoile şi grijile zilei să ne ocupe tot timpul şi când uităm să ne luăm timp pentru momentele devoţionale, este necesar un efort hotărât pentru a putea recupera pierderea.