Daniel a dus-o bine sub domnia lui Darius şi sub domnia lui Cirus Persanul.
Daniel 6:28
Este uimitor că, imediat după cucerirea Babilonului, Darius Medul l-a numit pe Daniel în funcţia de prim-ministru al împărăţiei. Fireşte, onoarea aceasta a stârnit invidia altor oficialităţi din Babilon, iar purtarea lui fără pată le-a alimentat ura şi mai mult. Ei au pregătit o capcană pentru Daniel, pornind de la ceea ce ştiau despre viaţa lui de rugăciune.
Când a aflat despre decretul care prevedea ca timp de treizeci de zile nimeni să nu se închine înaintea vreunui om sau vreunui dumnezeu în afară de împăratul Darius, Daniel a recunoscut mâna duşmanilor lui. Dar el a continuat să se roage lui Dumnezeu de trei ori pe zi, cu fereastra deschisă spre Ierusalim, aşa cum făcea întotdeauna.
Când a înţeles adevăratul motiv din spatele decretului, Darius a fost foarte mâhnit. Dar nu mai putea să schimbe nimic; decretul trebuia să rămână în vigoare. Însă el a crezut că Dumnezeu putea să-l salveze pe Daniel. „Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujeşti, să te scape!” (Daniel 6,16) În înţelepciunea Sa, Dumnezeu a îngăduit acest tratament cumplit pentru ca izbăvirea lui Daniel să fie şi mai evidentă şi puterea Sa să fie dezvăluită şi mai clar.
După o noapte de nesomn, în zorii zilei, împăratul s-a dus la groapa cu lei, unde a găsit ceea ce se aştepta să găsească: Daniel fusese ocrotit de puterea divină. Acuzatorii lui Daniel au fost aruncaţi imediat în aceeaşi groapă şi au fost sfârtecaţi de lei înainte să cadă la pământ.
„Din istoria eliberării lui Daniel, putem învăţa că, în timpuri de încercare şi întuneric, copiii lui Dumnezeu trebuie să fie exact ceea ce au fost şi atunci când perspectivele erau strălucitoare, de nădejde, iar împrejurările le ofereau tot ce-şi doreau. […] În ceasul celei mai mari încercări, un om a cărui inimă se sprijină pe Dumnezeu va fi la fel cum este şi în timp de prosperitate, când lumina şi favoarea lui Dumnezeu şi a omului strălucesc asupra lui. Credinţa ajunge la cele nevăzute şi prinde realităţile veşnice.” (Profeţi şi regi, pag. 545)
Experienţa lui Daniel ne arată că aceia care Îi sunt loiali lui Dumnezeu pot fi siguri că prezenţa Sa va fi întotdeauna cu ei şi îi va susţine în cele mai rele împrejurări.