Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
Ieremia 29:11
Când mezii şi perşii au cucerit Babilonul, evreii credincioşi au ştiut că eliberarea lor din robie se apropia. Cu mai bine de un secol înainte, Isaia prezisese eliberarea lor şi chiar a amintit numele lui Cirus (vezi Isaia 44,28; 45,1-3.13). Ei au studiat cu mai multă seriozitate profeţiile lui Ieremia şi în special pe cele legate de cei şaptezeci de ani de robie. (Ieremia 25,12)
Înţelegând semnificaţia vastă a acestor profeţii, Cirus a fost profund impresionat şi a luat hotărârea de a îndeplini misiunea care îi fusese încredinţată de Divinitate. În decretul lui, Cirus L-a recunoscut pe Dumnezeul cerului şi a scris că El i-a încredinţat sarcina de a reface Templul din Ierusalim. Orice era necesar pentru reconstruire putea fi luat din vistieria împăratului. Această veste bună s-a răspândit în toate colţurile imperiului.
Aproape cincizeci de mii dintre evreii aflaţi în exil, inclusiv preoţii şi leviţii, au decis să profite de ocazie şi să se întoarcă la Ierusalim. Zorobabel a îndeplinit funcţia de guvernator, iar Iosua, de mare-preot. Constructorii au lucrat cu pietrele imense din Templul lui Solomon, iar în clipa când au pus piatra de temelie a avut loc o mare sărbătoare. Cei care îşi aminteau de primul templu şi de toată splendoarea lui au început să plângă. În loc să se bucure de providenţa şi de harul lui Dumnezeu, ei şi-au exprimat nemulţumirea şi descurajarea.
„Atunci când principiile vitale ale Împărăţiei lui Dumnezeu sunt pierdute din vedere, ceremoniile devin numeroase şi extravagante. Atunci când clădirea caracterului este neglijată, când împodobirea sufletului lipseşte, când simplitatea evlaviei este dispreţuită, mândria şi dorinţa de etalare cer edificii bisericeşti măreţe, împodobiri splendide şi ceremonii impunătoare. Dar, în toate acestea, Dumnezeu nu este onorat. […] Nici toată frumuseţea artei nu se poate compara cu frumuseţea blândeţii şi a caracterului care se va vedea în aceia care sunt reprezentanţii lui Hristos.” (Profeţi şi regi, pag. 565, 566)
Trebuie să păstrăm cu grijă echilibrul între frumuseţea sfinţeniei şi sfinţenia frumuseţii, recunoscând care dintre ele este mai importantă.