Ezechia s-a smerit din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului şi mânia Domnului n-a venit peste ei în timpul vieţii lui Ezechia.
2 Cronici 32:26
În vremea de cea mai mare prosperitate a domniei lui, Ezechia a fost lovit subit de o boală necruţătoare. Ştiind că I-a slujit Domnului cu credincioşie, el I-a cerut să fie vindecat. Domnul l-a trimis la el pe Isaia, ca să-i spună că rugăciunile i-au fost ascultate, că va fi vindecat şi va mai trăi încă cincisprezece ani. Ezechia a compus atunci o cântare memorabilă (vezi Isaia 38,10-20), în care îşi exprimă recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru îndurarea Lui.
Departe, în Răsărit, astronomii babilonieni au observat că umbra de pe cadranul solar s-a dat înapoi cu zece trepte – era semnul prin care Dumnezeu îi arătase lui Ezechia că rugăciunile lui au fost ascultate. Foarte impresionat, împăratul Babilonului a trimis soli la Ezechia ca să-l felicite pentru însănătoşire şi să afle mai multe despre Dumnezeul lui, care avea puterea să facă o asemenea minune. Vizita aceasta trebuia să fie pentru Ezechia o mare ocazie de a-L înălţa pe Dumnezeul cel viu. Însă mândria şi vanitatea au pus stăpânire pe el, iar Ezechia a deschis înaintea ochilor lacomi ai babilonienilor comorile cu care Dumnezeu îl îmbogăţise pe poporul Său. Nu a rămas niciun lucru pe care el să nu li-l fi arătat! Vizita aceasta a fost un test al recunoştinţei şi al devoţiunii lui, dar el nu l-a trecut.
Fapta aceasta nesăbuită s-a dovedit a fi dezastruoasă. Babilonienii au aflat acum câte bogăţii are Iuda şi s-au hotărât să cucerească ţara. Chiar dacă lui Ezechia i-a părut rău când şi-a dat seama că a pierdut ocazia, răul fusese deja făcut.
„Istoria eşecului lui Ezechia de a se arăta credincios însărcinării cu ocazia vizitei solilor cuprinde o lecţie importantă pentru toţi. Cu mult mai mult decât o facem, trebuie să vorbim despre capitolele preţioase din experienţa noastră, despre mila şi bunătatea lui Dumnezeu, despre adâncimile inegalabile ale dragostei Mântuitorului.” (Profeţi şi regi, pag. 347)
Mărturia noastră despre binecuvântările lui Dumnezeu ar trebui să aibă în vedere în primul rând beneficiile spirituale pe care El ni le oferă, şi nu binecuvântările fizice sau materiale.