Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă. Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea împăratul Asiriei şi înaintea întregii mulţimi care este cu el; căci cu noi sunt mai mulţi decât cu el. Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.
2 Cronici 32:7,8

În primii ani de domnie, Ezechia a continuat să plătească tribut Asiriei, conform acordului încheiat de tatăl lui, Ahaz. De asemenea, el a făcut un sistem de aprovizionare cu apă a Ierusalimului; tunelul (canalul) pe care l-a construit atunci, şi care îi poartă numele, încă mai există. El a întărit zidurile Ierusalimului şi a pregătit arme. Credinţa lui s-a transmis supuşilor săi şi „poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia”.
(2 Cronici 32,8)

În cele din urmă, criza anunţată a venit. Asirienii au trimis două armate – una în întâmpinarea armatei egiptene, iar cealaltă pentru a asedia Ierusalimul. Dumnezeu era singura speranţă a lui Iuda, fiindcă ajutorul aşteptat din partea Egiptului nu mai putea sosi.

Asirienii au cerut cu insolenţă ca iudeii să se predea, proferând insulte la adresa Dumnezeului lui Iuda. Isaia i-a trimis lui Ezechia următorul mesaj: „Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit” (2 Împăraţi 19,6). Împăratul asirian i-a trimis lui Ezechia o scrisoare sarcastică şi in­sultătoare, iar el a desfăcut-o înaintea Domnului, în templul Lui, conştient fiind că era în joc onoarea Sa. Domnul a trimis izbăvirea în timpul nopţii, când un înger „a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni” (2 Împăraţi 19,35). Astfel, Iehova a fost înălţat în ochii naţiunilor învecinate.

„Când împăratul lui Iuda a primit scrisoarea batjocoritoare, a luat-o la templu, ’a întins-o înaintea Domnului’ (vers. 14) şi s-a rugat cu o credinţă puternică pentru ajutor din cer, ca popoarele pământului să ştie că Dumnezeul evreilor încă trăieşte şi domneşte. Era în joc onoarea lui Iehova; numai El putea aduce eliberarea.” (Profeţi şi regi, pag. 355)

Când ne confruntăm cu probleme copleşitoare – financiare, de familie, la locul de muncă – putem să le prezentăm înaintea Domnului la fel cum a făcut Ezechia cu scrisoarea şi putem să avem încredere în puterea pe care El ne-a făgăduit-o.