Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.
Proverbe 9:10
Domnul le-a poruncit evreilor să îi înveţe pe copiii lor despre cerinţele Sale şi să îi ajute să-şi cunoască istoria. Această responsabilitate nu putea fi lăsată în seama altcuiva. Copiii trebuiau să fie învăţaţi să-L vadă pe Dumnezeu atât în natură, cât şi în cuvintele revelaţiei.
Cei care doreau să cerceteze mai profund adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu şi să devină învăţători aveau posibilitatea să-şi continue studiile la şcolile profeţilor. Samuel a înfiinţat aceste şcoli ca barieră împotriva decăderii larg răspândite în lumea din vremea lui.
În aceste şcoli, elevii se întreţineau singuri, iar programul prevedea atât învăţătură, cât şi muncă. Israeliţii nu considerau că munca este o activitate ciudată sau înjositoare. Fiecare elev învăţa o meserie, chiar dacă primea instruire pentru o slujbă sfântă. Elevii erau învăţaţi despre datoria de a se ruga şi cum să se roage; erau învăţaţi cum să îşi exercite credinţa în Creatorul lor şi cum să înţeleagă şi să asculte de învăţăturile Duhului Sfânt. În şcolile profeţilor, muzica era folosită în scop sfânt.
Adevăratul obiectiv al educaţiei este acela de a restaura chipul lui Dumnezeu în fiecare elev. Întoarcerea la desăvârşirea cu care am fost creaţi este marele obiectiv al vieţii, un obiectiv care stă la baza tuturor celorlalte. În aceste şcoli, Dumnezeu aştepta cel mai înalt nivel, excelenţă în tot ce se făcea. Profesorii nu stimulau mândria, ambiţia şi egoismul elevilor lor, ci le inspirau dragoste faţă de ceea ce era bun, adevărat şi frumos.
Între minte şi trup există o relaţie strânsă. Pentru a atinge un nivel înalt de dezvoltare morală şi intelectuală, trebuie să ţinem cont de legile care guvernează organismul nostru.
„Domnul Însuşi conducea educaţia lui Israel. Grija Lui nu se mărginea numai la nevoile lor religioase; tot ce interesa buna lor stare corporală şi intelectuală era cuprins în prevederile Sale divine şi intra în sfera Legii divine.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 592)
Principiile educaţiei adevărate şi evlavioase sunt tot la fel de necesare în vremea noastră ca în orice perioadă din istoria lumii.