Eli era foarte bătrân şi a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul… El le-a zis: „Pentru ce faceţi astfel de lucruri?… Voi faceţi pe poporul Domnului să păcătuiască”.
1 Samuel 2:22-24
Eli era judecător şi mare-preot peste tot Israelul, dar nu şi peste familia lui. El a iubit liniştea şi viaţa comodă şi nu şi-a exercitat autoritatea aşa cum ar fi trebuit, pentru a corecta obiceiurile rele şi patimile copiilor lui. El s-a lăsat condus de copiii săi.
În consecinţă, Hofni şi Fineas nu au apreciat în mod cuvenit caracterul lui Dumnezeu. Slujba pe care o îndeplineau în sanctuar era socotită deci a fi una obişnuită. Eli nu le-a corectat nici lipsa de respect faţă de autoritatea lui şi nici lipsa de respect faţă de serviciile solemne de la sanctuar. Dimpotrivă, i-a iubit orbeşte.
Comportamentul necuviincios al fiilor lui Eli a fost preluat imediat de popor, până acolo încât „nesocoteau darurile Domnului” (1 Samuel 2,17). De altfel, mulţi israeliţi, indignaţi de purtarea păcătoasă a lui Hofni şi Fineas, au încetat să mai vină la locaşul sfânt de închinare.
„Eli nu şi-a condus familia după principiile pe care le dăduse Dumnezeu pentru cârmuirea familiei. El ţinea cont de propriile păreri. Tatăl duios trecuse cu vederea greşelile şi păcatele fiilor în copilărie, amăgindu-se cu gândul că pornirile lor rele se vor şterge de la sine cu trecerea vremii. Şi astăzi, mulţi săvârşesc aceeaşi greşeală. Îşi închipuie că ştiu o cale mai bună de educare a copiilor decât aceea pe care o dă Dumnezeu în Cuvântul Său. Ei cultivă tendinţe greşite în copii şi se scuză, spunând: ’Sunt prea mici pentru a fi pedepsiţi. Aşteptaţi până se fac mai mari, ca să li se poată înfăţişa lucrurile în aşa fel încât să priceapă.’ Astfel, obiceiurile rele sunt lăsate să prindă putere până când devin o a doua natură.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 578, 579)
Fiecare părinte trebuie să înfrunte problemele pe care Eli le-a evitat. Ce pot să învăţ din experienţa lui Eli, astfel încât să-mi îndrum copiii mai bine decât el?