Core… s-a răsculat împreună cu Datan şi Abiram… S-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntaşii adunării, din cei ce erau chemaţi la sfat şi care erau oameni cu nume. Ei s-au adunat împotriva lui Moise şi Aaron şi le-au zis: „Destul! Căci toată adunarea, toţi sunt sfinţi şi Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi mai presus de adunarea Domnului?”
Numeri 16:1-3
Core, un om capabil şi cu influenţă, era levit şi era vărul lui Moise. El a fost nemulţumit de poziţia lui de îngrijitor al sanctuarului şi aspira să fie preot. El şi-a găsit mulţi simpatizanţi în rândul celor care nu au acceptat hotărârea lui Dumnezeu de a rămâne în deşert încă patruzeci de ani şi care se opuneau în ascuns autorităţii lui Moise şi Aaron.
În confruntarea finală, Core şi cei două sute cincizeci de fruntaşi au chemat poporul să fie martor al victoriei lor împotriva lui Moise şi Aaron. Dar, la porunca lui Dumnezeu, Moise i-a avertizat pe Core şi pe adepţii lui că Domnul Se va pronunţa în favoarea lui şi a lui Aaron printr-un cutremur, că pământul se va deschide şi îi va înghiţi pe toţi răzvrătiţii. Cutremurul şi focul care l-a urmat i-au nimicit pe Core, pe fruntaşi şi pe adepţii lor – în total paisprezece mii de răzvrătiţi.
Folosind aceleaşi metode pe care le-a întrebuinţat Satana în ceruri, Core i-a determinat pe mulţi să creadă că Moise le-a făcut rău şi că dreptatea e de partea lor. Ei doreau de fapt să schimbe modul de organizare cu unul în care lauda să înlocuiască mustrarea, iar tihna să ia locul răspunderilor şi luptelor.
„Ei l-au acuzat pe Moise că pretinde că lucrează sub călăuzire divină, folosind aceasta ca un mijloc de a-şi întări autoritatea, şi au declarat că nu vor mai admite să fie conduşi, ca nişte orbi, când spre Canaan, când spre pustie, după cum se potriveşte mai bine planurilor sale ambiţioase.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 399)
Răzvrătirea lui Core este repetată astăzi de cei care caută motive să-i privească pe conducătorii bisericii cu suspiciune. Ei pretind că sunt drepţi şi, în acelaşi timp, subminează autoritatea celor numiţi de Dumnezeu la conducerea bisericii Sale.