„Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.”
Geneza 22:8
Avraam a primit fără urmă de îndoială făgăduinţa că va avea un fiu, dar nu a aşteptat ca Dumnezeu să o împlinească la timpul şi în felul în care dorea El. Dumnezeu a îngăduit o amânare pentru a-i pune credinţa la încercare, dar Avraam nu a răbdat încercarea. Dorind să-L ajute pe Dumnezeu, Sara i-a spus soţului ei să o ia pe Agar ca a doua soţie.
Când Avraam avea aproape o sută de ani, făgăduinţa i-a fost repetată, cu precizarea că Sara va fi mama copilului. Întrucât credinţa lui nu ajunsese încă desăvârşită, Dumnezeu l-a supus unei alte încercări, cea mai grea pe care a avut-o de suportat vreodată un om.
Când avea o sută douăzeci de ani şi era obosit şi dornic de odihnă, Dumnezeu i-a spus să-l aducă ardere-de-tot pe Isaac, ajuns atunci la vârsta adolescenţei. Supus, Avraam l-a trezit în linişte pe fiul lui, supus şi el, şi au pornit în tăcere, spre un munte îndepărtat.
În a treia zi de călătorie, norul făgăduinţei se afla deasupra muntelui Moria, iar Avraam a ştiut că împlinea voia lui Dumnezeu. Când Isaac l-a întrebat unde e mielul, el i-a spus doar: „Fiule, Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea-de-tot.” Apoi, Issac a aflat care avea să-i fie soarta şi s-a aşezat singur pe altar, fără să se împotrivească.
După o ultimă lacrimă şi o ultimă îmbrăţişare, Avraam a ridicat cuţitul, dar glasul unui înger l-a oprit: „Să nu pui mâna pe băiat.” Chiar în clipa aceea, Avraam a văzut un berbec „încurcat cu coarnele într-un tufiş”, l-a luat imediat şi l-a adus ca jertfă.
Domnul i-a poruncit lui Avraam să îl aducă jertfă pe fiul său, ca să i se imprime în minte realitatea Evangheliei, dar şi ca să-i fie pusă la probă credinţa. Astfel, Avraam a înţeles din experienţa sa măreţia implicării lui Dumnezeu în răscumpărarea omenirii.
„Dumnezeu dorea să dovedească înaintea tuturor fiinţelor din cer credincioşia slujitorului Său, pentru a demonstra că nu poate fi primită decât o ascultare desăvârşită şi pentru a face mai clar Planul de Mântuire înaintea lor.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 155)
Celor care au încredere în El, Dumnezeu le oferă „un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş” chiar la momentul potrivit.