Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.
Romani 4:3
Avraam s-a întors din Egipt în Canaan „foarte bogat în vite, în argint şi în aur” (Geneza 13,2). Lot era încă împreună cu el, dar averile lor mari le aduceau necazuri la fel de mari. Prevăzând cearta iminentă şi dorind să păstreze pacea, Avraam i-a oferit lui Lot posibilitatea de a alege primul unde să se stabilească.
Lot nu a arătat recunoştinţă faţă de generozitatea lui Avraam şi a ales regiunea cea mai fertilă din toată Palestina, Valea Iordanului, unde existau câteva cetăţi bogate, frumoase şi pline de câştiguri pământeşti. La scurt timp, Avraam s-a mutat în Hebron, unde şi-a continuat viaţa simplă în grădinile şi păşunile întinse de acolo.
La scurt timp, Avraam a fost recunoscut de naţiunile înconjurătoare ca prinţ şi conducător înţelept şi puternic. El nu s-a izolat de vecini, dar viaţa şi caracterul lui contrastau puternic cu viaţa şi caracterul închinătorilor la idoli. Ca vrednic reprezentant al Domnului său, Avraam era înţelept în diplomaţie, dar şi curajos şi abil în război.
Când a izbucnit un război şi cetăţile din câmpie, unde se afla şi Lot, au fost jefuite, Avraam a cerut sfatul Domnului. Aflat în fruntea unei coaliţii alcătuite din căpeteniile Canaanului, el i-a ajuns din urmă pe invadatori şi a salvat familia lui Lot, împreună cu toată prada de război. Iar când a refuzat răsplătirile victoriei, vecinii lui au fost impresionaţi de integritatea lui nobilă. Datorită lui, ei au înţeles că neprihănirea nu înseamnă laşitate şi că religia l-a făcut curajos în menţinerea dreptăţii şi în apărarea celor oprimaţi.
Un lucru care îl frământa neîncetat pe Avraam era faptul că încă nu avea un urmaş. Apăsat de îndoială cu privire la făgăduinţa lui Dumnezeu că va deveni tatăl multor naţiuni, el a cerut un semn vizibil, iar Dumnezeu i-a descoperit printr-un vis planul de răscumpărare.
„Despre Avraam este scris că ’a fost numit prietenul lui Dumnezeu’, ’tatăl tuturor celor ce cred’ (Iacov 2,23; Rom. 4,11).” (Patriarhi şi profeţi, pag. 140)
Din exemplul lui Avraam învăţăm să-L slujim pe Dumnezeu în continuare cu răbdare, chiar dacă ni se pare că în viaţa noastră nu se întâmplă nimic bun. Dacă perseverăm, vom vedea că Dumnezeu Îşi va împlini făgăduinţele.