Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.
Geneza 12:1
Adam, Set, Enoh, Metusala, Noe şi Sem, în linie neîntreruptă, au păstrat din generaţie în generaţie descoperirile despre voinţa lui Dumnezeu. Domnul i-a vorbit lui Avraam şi i-a dat cunoştinţe speciale despre cerinţele Legii Sale şi despre mântuirea realizată prin Hristos.
Avraam a trebuit să se despartă de oamenii pe care i-a cunoscut în prima parte a vieţii. Nici nu prea putea să le explice prietenilor de ce a luat o astfel de decizie. Ascultarea lui este una dintre cele mai impresionante dovezi de credinţă din Biblie. El nu avea nici cea mai mică asigurare vizibilă că făgăduinţa divină se va împlini, dar a lăsat tot ce îi era drag şi a plecat fără să ştie unde îl ducea Dumnezeu.
Şi în vremea noastră, oamenii sunt puşi la încercare la fel ca Avraam. Poate nu auzim un glas direct din cer, dar Dumnezeu ne cheamă prin Cuvântul Său scris şi prin evenimente providenţiale. Viaţa comodă şi influenţa prietenilor şi a familiei pot să ne împiedice să ne formăm trăsăturile de caracter esenţiale pentru împlinirea chemării lui Dumnezeu. Cei care au credinţa lui Avraam sunt dispuşi să asculte la fel ca Avraam şi să se lase călăuziţi de Dumnezeu, indiferent de sacrificii.
La fiecare popas pe care îl făcea în noua lui patrie, Canaanul, Avraam ridica un altar în apropiere de cortul lui şi îi chema pe toţi cei care îl însoţeau să participe la jertfa de dimineaţă şi de seară. El nu putea să explice căile Providenţei, dar păstra în minte făgăduinţa: „Te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.” (Geneza 12,2)
Ca să scape de foamete, Avraam s-a dus împreună cu familia lui în Egipt, unde Domnul avea să-i înveţe lecţiile supunerii, răbdării şi credinţei.
„Dumnezeu Îşi învaţă servii prin încercări grele şi apăsătoare. […] În providenţa Sa, El îi aduce în poziţii care pun la probă caracterul lor şi scot în evidenţă defectele şi slăbiciunile care sunt ascunse cunoaşterii lor.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 129)
Dumnezeu nu ne ispiteşte, dar îngăduie să trecem prin anumite situaţii ca să ne testeze loialitatea, cu scopul de a ne face mai puternici în faţa ispitelor.