Însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.
Romani 1:20
Ca şi Sabatul, săptămâna îşi are începutul la creaţiune şi a fost păstrată şi transmisă din generaţie în generaţie până la noi. Dumnezeu Însuşi a stabilit ca săptămâna formată din şapte zile literale să se repete ciclic până la sfârşitul timpului. Dumnezeu a creat lumea în şase zile, iar în a şaptea, S-a odihnit, a binecuvântat această zi şi a pus-o deoparte ca zi sfântă de odihnă.
Prin cele Zece Porunci, creaţiunea este recunoscută ca punct de plecare al săptămânii; porunca a patra menţionează clar că fiecare zi din săptămâna creaţiunii a fost o zi literală, formată din douăzeci şi patru de ore. Presupunerea că prima săptămână a constat din mai multe milioane de ani aruncă o umbră asupra cuvintelor clare ale lui Dumnezeu. Raportul sfânt declară că fiecare zi din săptămâna creaţiunii a fost alcătuită dintr-o seară şi o dimineaţă, la fel ca toate zilele care au urmat după aceea.
Dacă face abstracţie de istoria biblică, geologia nu poate demonstra nimic. Fosilele găsite în pământ dovedesc într-adevăr că, în vremea aceea, în multe privinţe, condiţiile erau diferite de cele de acum; dar timpul în care au existat aceste condiţii poate fi aflat numai din raportul inspirat.
Poate că nu e greşit să facem speculaţii dincolo de ceea ce este descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu, atâta timp cât teoriile noastre nu vin în contradicţie cu faptele găsite în Scriptură, însă cei care dau la o parte Cuvântul lui Dumnezeu şi încearcă să pună lucrările create de El numai pe seama principiilor ştiinţifice se avântă pe un ocean necunoscut, fără hartă şi fără busolă. Dacă nu sunt conduse în cercetările lor de Cuvântul lui Dumnezeu, minţile strălucite se împotmolesc în încercarea lor de a descoperi relaţiile dintre ştiinţă şi revelaţie.
„Aceia care iau Cuvântul scris ca sfătuitor al lor vor găsi în ştiinţă un ajutor preţios în a-L înţelege pe Dumnezeu.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 116)
Dumnezeu doreşte ca noi să ne dezvoltăm gândirea prin studierea pământului şi a cerului, ca să înţelegem mai bine lucrările Sale.