Noe a ridicat învelitoarea [acoperişul] corabiei: s-a uitat şi iată că faţa pământului se uscase.
Geneza 81:13
Apa s-a ridicat cu cincisprezece coţi deasupra celui mai înalt munte. Timp de cinci luni, arca a fost aruncată de valurile agitate încoace şi încolo, până când Dumnezeu a dus-o într-un loc liniştit, protejat de munţi. Noe a aşteptat cu răbdare porunca Domnului de a părăsi locul de adăpost. În cele din urmă, îngerul a deschis uşa grea. După ce a ieşit din arcă, primul lucru pe care l-a făcut Noe a fost să construiască un altar şi să aducă o jertfă pentru izbăvirea lui. Atunci a auzit glasul lui Dumnezeu care i-a făgăduit că pământul nu va mai fi niciodată nimicit prin potop şi semnul făgăduinţei va fi curcubeul. Până în ziua de astăzi, curcubeul ne aduce aminte de îndurarea lui Dumnezeu faţă de păcătoşii pocăiţi.
Învăţăm de la Noe două lucruri: 1. el a luat cu bucurie din mica lui turmă şi i-a adus Domnului un dar; 2. mai întâi, a construit un altar pentru Domnul şi apoi o casă pentru el.
Potopul a schimbat faţa pământului. Pentru a acoperi trupurile oamenilor şi ale animalelor nimicite de potop, Dumnezeu a trimis un vânt puternic care a îngrămădit deasupra lor copaci, pietre şi pământ. Aşa au fost îngropate păduri imense, care s-au transformat în cărbune şi în petrol. De multe ori, acestea ajung la temperaturi ridicate şi, în contact cu apa, produc cutremure şi erupţii vulcanice violente. Fenomenele acestea vor fi tot mai dese şi mai teribile înainte de revenirea lui Isus, arătând că distrugerea pământului nu va întârzia.
La sfârşitul lumii, cutremurele şi erupţiile vulcanice devastatoare îi vor nimici pe cei nelegiuiţi, dar cei neprihăniţi vor fi ocrotiţi, la fel cum a fost ocrotit Noe în arcă. Psalmistul spune: „Pentru că zici: ’Domnul este locul meu de adăpost!’ şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge.” (Psalmi 91,9.10)
„Aceste manifestări extraordinare [semne din lumea naturală] vor fi din ce în ce mai dese şi mai teribile înainte de evenimentul revenirii lui Isus Hristos şi de sfârşitul Planului de Mântuire, ca semne ale nimicirii grabnice a pământului.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 109)
Potopul ne arată clar că păcatul are consecinţe. Neprihănirea are ca rod viaţa, dar urmarea păcatului este moartea.