Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.
Geneza 5:24
Set a urmat exemplul nobil al lui Abel, însă şi el a moştenit natura căzută a părinţilor săi. Lui Set i s-a născut Enos. Scriptura spune că atunci „au început oamenii să cheme Numele Domnului” (Geneza 4,26), adică, pe măsură ce populaţia lumii creştea, linia de demarcaţie între cei care Îl urmau pe Dumnezeu şi cei care nu Îl urmau a devenit mai evidentă.
Familia extinsă a lui Cain a construit cetăţi; Adam şi-a continuat viaţa pastorală şi tot aşa a făcut şi Set. O vreme, cele două familii au rămas separate. Dar, cu timpul, copiii lor au întemeiat familii mixte: fiii lui Set s-au îndrăgostit de fetele descendenţilor lui Cain. Amestecându-se cu cei decăzuţi, au ajuns ca ei, dispreţuind Sabatul şi îngăduind poligamia.
Adam a trăit aproape o mie de ani – o viaţă de durere, umilinţă şi regrete. Totuşi el I-a rămas credincios Domnului şi le-a vorbit urmaşilor săi despre experienţa neasemuită a cunoaşterii Lui. Antediluvienii aveau o vigoare mintală şi fizică extraordinară şi au reuşit să atingă un nivel superior de cunoaştere în domeniul religios şi ştiinţific.
Urmaşii lui Set şi-au înţeles misiunea: aceea de a-şi forma caractere neprihănite şi a da învăţătură despre evlavie. Enoh a aflat de la Adam despre experienţa grea a pierderii Edenului, dar a avut încredere că Dumnezeu îi va da harul de a rămâne credincios. Naşterea primului său fiu l-a ajutat să înţeleagă mai bine dragostea lui Dumnezeu. Zi după zi, Enoh tânjea după o relaţie mai strânsă cu Dumnezeu, până când Domnul l-a luat la cer – el a fost primul pământean care a ajuns acolo. Prin mutarea lui Enoh în cer, Domnul ne-a dat câteva lecţii deosebit de importante: că El îl răsplăteşte pe cel credincios, că este posibil să ducem o viaţă de ascultare şi că Dumnezeu le va da viaţa veşnică celor care ascultă de bunăvoie.
„În mijlocul unei vieţi de muncă activă, Enoh a menţinut cu stăruinţă comuniunea sa cu Dumnezeu. Cu cât era mai mare şi mai presantă lucrarea, cu atât mai fierbinţi erau rugăciunile pe care le înălţa continuu.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 86)
Părinţii exercită o influenţă hotărâtoare asupra copiilor lor, dar, în ultimă instanţă, fiecare om decide personal cum îşi va trăi viaţa. Fiii lui Adam au ales drumuri diferite în relaţia lor cu Dumnezeu.