Voi spune strălucirea slăvită a măreției Tale și voi cânta minunile Tale.
Psalmii 145:5

După o planificare atentă, eu și soțul meu ne-am mutat din California în Carolina de Nord, Statele Unite, în urmă cu câțiva ani, la câteva luni după nuntă. A fost o schimbare uriașă, care ne-a adus mai aproape unul de celălalt și de Dumnezeu. În timpul fazei de cunoaștere a comunității, am călătorit mult, din oraș în oraș, încercând să cuprindem toată verdeața luxuriantă și frumusețea atât de atent proiectată de Creatorul nostru. Cât de diferit era față de California, cu peisajele sale uscate și afectate de secetă. În mod regulat, cerul se deschidea, în timp ce ploaia împrospăta pământul, oferind hrană pentru păsările cerului, pentru animale și pentru copiii Săi. Am fost captivați de creația magnifică a lui Dumnezeu.

În timp ce ne plimbam de-a lungul numeroaselor trasee, am întâlnit și alte persoane care se bucurau de frumusețea lui Dumnezeu. Copaci înalți modelați de El, cu copaci mai mici cuibăriți dedesubt, au creat o mică comunitate printre frunzișuri. Ciripitul păsărilor umplea aerul cu cântecele lor. Zumzetul albinelor și fluturii colorați mi-au amintit de Acasă. Aerul proaspăt matinal mi-a mângâiat ușor fața și simțurile. Psalmistul spune cu bucurie: „Tot ce are suflare să laude pe Domnul” (Psalmii 150:6). Chiar și natura Îl laudă pe Dumnezeu în felul ei. Dumnezeu a oferit totul pentru ca noi să ne bucurăm. Crinii de pe câmp, oceanele, toate au fost făcute pentru noi. Parfumul înțelepciunii de nedescris a lui Dumnezeu strigă atunci când gustăm binecuvântările Sale. El este un Dumnezeu minunat, care ne iubește cu o dragoste nemăsurată. El a creat cerul și pământul și le-a numit bune (Gen. 1:1-31). Și noi ar trebui să facem la fel!

De-a lungul anilor, pe măsură ce am reflectat la călătoria noastră, am realizat cât de binecuvântați suntem, deși trăim în această lume păcătoasă. Cât de frumoasă era Grădina Edenului înainte de păcat! Măreția pământului oferă doar o mică imagine a acesteia. Este greu pentru mintea mea finită să înțeleagă. Nu pot decât să mă laud cu creația Sa, care îmi dă pace în această lume păcătoasă.

Când a fost ultima dată când te-ai aventurat în natură pentru a te plimba și a vorbi cu Dumnezeu, în liniște? Ai experimentat liniștea din foșnetul liniștit al frunzelor? Nu permite ca bătăliile zilnice ale vieții să-ți răpească posibilitatea de a te bucura de timpul cu Isus.