- Detalii
- Scris de: Kevin Johnson
- Categorie: Devoțional tineri
Ar fi greu să urmărești un meci de rugbi dacă ambele echipe ar purta aceleași haine. Uniformele ne arată cine de partea cui este. În plus, uniformele și insignele de pe ele ne oferă o idee despre cum ar trebui să fie echipa respectivă. Câinii – mai rapizi decât un fundaș obișnuit. Uriașii – capabili să distrugă opoziția aruncându-se o singură dată asupra lor. Măcelarii – oameni care îi toacă mărunt pe jucătorii adverși.
Uniformele ne spun și ce încearcă o echipă să facă. Probabil că ai observat că un jucător de rugbi nu poartă o uniformă de baseball sau haine de alergat. O mănușă de baseball nu te ajută prea tare să prinzi mingile de rugbi și un maiou și o pereche de pantaloni scurți nu te protejează atunci când ești placat. (Rugbiul ar putea fi însă mai interesant dacă toți jucătorii mai slabi ar primi bâte de baseball.)
Citește Exodul 20:1-17
Cum vrea Dumnezeu să arate poporul Lui?
Uniforma echipei lui Dumnezeu nu constă în ceva ce poartă, cum ar fi haine frumoase pentru Sabat, ace de cravată cu Isus sau tricouri cu inscripții creștine. Ea este alcătuită din gândurile, cuvintele și acțiunile lor față de Dumnezeu și unii față de alții. Dumnezeu deține echipa și stabilește uniforma: El este Domnul Dumnezeul lor. El este Mântuitorul nostru.
Dumnezeu ne-a dat zece porunci care descriu cum arată echipa Lui când Îi suntem total consacrați. Primele porunci se asigură că toată lumea înțelege că nu este decât un singur Dumnezeu. Nimeni și nimic nu este mai important sau mai demn de încredere decât El – nicio bucată veche de lemn sau piatră și nici vreun idol mai nou, precum muzica, hainele, sporturile, notele sau faima. Până și Numele lui Dumnezeu merită respect. Este un nume care trebuie rostit nu cu mânie sau cu surprindere, ci cu evlavie. Echipa lui Dumnezeu își pune, de asemenea, timp deoparte pentru a se odihni și a I se închina.
Cealaltă parte din uniformă se referă la modul în care jucătorii se tratează unii pe alții. Răzvrătirea, crima, lipsa credincioșiei, minciuna sau poftirea unor lucruri care aparțin altcuiva – toate acestea murdăresc uniforma și fac ca echipa să arate ca o grămadă de amatori.
Isus a spus că aceste porunci și toate celelalte îndrumări din Biblie pot fi rezumate în felul următor: Iubește-L pe Dumnezeu și iubește-ți aproapele (Matei 22:35-39). Aceasta este uniforma care arată în ce echipă jucăm – și ce joc încercăm să câștigăm.
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău […] Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
Exodul 20:2,3
- Detalii
- Scris de: Kevin Johnson
- Categorie: Devoțional tineri
– Care este problema? Este o biserică.
Paige era supărată că părinții ei nu voiau să o lase să meargă la biserică cu Stacy, o prietenă mormonă. Paige nu credea că avea prea mare importanță dacă mergea la biserica ei sau la a lui Stacy.
– În plus, copiilor le place mai mult acolo. Toți vorbesc. Nu doar stau acolo tăcuți și chiar știu în ce cred. Pot să merg? Stacy este foarte drăguță.
S-ar putea ca Stacy să fie cât se poate de drăguță, dar asta nu înseamnă că toate lucrurile în care crede sunt adevărate.
Citește Deuteronomul 12:1-7
De ce este Dumnezeu atât de interesat de ceea ce cred oamenii?
Dumnezeu nu a rămas niciodată tăcut, nici măcar atunci când rasa umană L-a supărat. Nu a fugit niciodată să stea supărat în camera Lui, lăsându-ne să ne întrebăm Cine era, ce gândea sau ce voia de la noi. Întocmai cum tu vrei ca oamenii să te înțeleagă și să te accepte așa cum ești, nici Dumnezeu nu vrea să Îl înțelegem greșit.
Gândește-te în felul următor: Dumnezeu nu este un bufet deschis unde alegi cum să îți faci propriul sandviș mexican. Nu poți să alegi sosul guacamole, dar să renunți la ceapă, sau să alegi brânza, dar să lași fasolea, astfel încât Dumnezeu să fie pe gustul tău. Chiar dacă poți să îți faci un sandviș în fața căruia să salivezi, pe Dumnezeu nu Îl poți transforma după bunul plac – nici singur și nici în grupuri care creează dumnezei și religii diferite față de ceea ce ne-a descoperit adevăratul Dumnezeu în Biblie.
Dumnezeu vrea să Îl cunoști exact așa cum este.
Tot Dumnezeu stabilește și când, unde și cum Îl urmăm. Când vine vorba de închinare, de exemplu, El a spus poporului Său la ce să renunțe, unde și cum să construiască un templu, ce să mănânce și cum să aducă jertfe – atât de detaliat, încât rămâi fără cuvinte. Dar regulile acestea i-au ajutat pe cei din poporul Lui să se diferențieze de vecinii lor și să înțeleagă că Dumnezeu vrea urmași neprihăniți, ascultători și disciplinați.
Și Dumnezeu a subliniat o idee importantă: El este Cel care hotărăște ce este important și ce nu, ce este bine și ce este rău, care este adevărata credință și care este falsă.
El Se află la conducere. El este Dumnezeu.
Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul Dumnezeul vostru!
Deuteronomul 12:4
- Detalii
- Scris de: Kevin Johnson
- Categorie: Devoțional tineri
Părinții lui Joey își avertizaseră fiul să nu iasă în stradă. Dar nimic nu părea să îl oprească din a se apropia din ce în ce mai mult de bordură pentru a privi traficul sau chiar din a alerga după minge în mijlocul străzii.
Apoi câinele lui a fost lovit de o mașină. Joey l-a văzut pe Spot turtit pe stradă și a alergat plângând în casă. După aceea, Joey nu a mai neglijat să se uite în ambele părți atunci când traversa. Sângele l-a învățat pe Joey ceea ce cuvintele părinților lui nu putuseră. Acum înțelegea pericolul.
Doar pentru că Dumnezeu le-a spus israeliților cum să se comporte nu înseamnă că L-au ascultat întotdeauna. Poporul Lui a făcut adeseori întocmai opusul. Pentru că nu credeau în înțelepciunea sau bunătatea lui Dumnezeu, nu le plăceau regulile Lui și nu credeau în avertizările Lui. Tratau răul – păcatele lor – ca și când era ceva lipsit de importanță.
Citește Leviticul 16:15-17, 20-22
Cum i-a amintit Dumnezeu poporului Său cât de rău este păcatul?
În Vechiul Testament, Dumnezeu i-a cerut poporului Său să aducă jertfe care să facă „ispășirea” pentru păcatele lor. În numele acestor oameni, preoții ucideau vaci, capre și oi și mânjeau mesele speciale din templu cu sângele lor, pentru a picta în culori vii seriozitatea păcatului: Păcatul este pedeapsa pentru încălcarea poruncilor lui Dumnezeu (Geneza 2:17; Romani 6:23).
O dată pe an, un ritual special, numit „Ziua Ispășirii”, arăta cele două perspective ale lui Dumnezeu asupra păcatului. În primul rând, Dumnezeu ne judecă păcatul. Nu este bine ca răul să treacă nepedepsit, așa că Dumnezeu cerea ca un țap să fie ucis pentru păcatele oamenilor, în loc ca aceștia să fie omorâți. În al doilea rând, Dumnezeu vrea să ierte. Așa că le-a cerut preoților să trimită un al doilea țap – un țap ispășitor – în pustiu, simbolizând modul în care Dumnezeu ne îndepărtează și ne uită vina (Psalmii 103:12). Aceste jertfe îi aminteau poporului Israel an după an de oroarea păcatului.
Sună groaznic? Neascultarea de Dumnezeu este și mai rea. Nici măcar moartea unui animal nu putea arăta complet răutatea faptelor noastre și nici nu putea repara ceea ce era greșit. Un animal nu poate plăti pentru păcatul nimănui – la fel cum, în zilele noastre, un infractor nu își poate trimite câinele să îi ia locul pe scaunul electric.
Pedeapsa pentru păcatul omenirii trebuia plătită de o ființă umană. Cineva a trebuit să moară pentru păcatele rasei umane, pentru ca noi să putem fi iarăși prieteni cu Dumnezeu.
[Preotul] să înjunghie ţapul adus ca jertfă de ispăşire pentru popor.
Leviticul 16:15
- Detalii
- Scris de: Kevin Johnson
- Categorie: Devoțional tineri
– Nu îmi puteți spune ce să fac, i-a răspuns John printre dinți directorului școlii. Părinții mei nu vor crede nimic din ce o să le spuneți.
Într-adevăr, mama lui John a sosit pregătită să se certe cu domnul Phillips.
– Doamnă Donovan, știți foarte bine problemele pe care le-am avut cu John în trecut, a început domnul Phillips. În această dimineață, a furat unul dintre cărucioarele cu produse de curățenie și s-a plimbat cu el în subsolul școlii. Camerele de filmare au surprins totul.
– Nu fiul meu! a strigat mama lui John. Trebuie să fie cineva care arată ca Johnny.
– Gardienii l-au prins în lift, a continuat domnul Phillips. Dar fiul dumneavoastră a oprit liftul între etaje și s-a prefăcut că nu era acolo.
– Nu am făcut nimic, mamă, a protestat John. Spun toate astea pentru că nu le place de mine.
Domnul Phillips trecu la subiect.
– Îmi pare rău că nu vrei să recunoști ce ai făcut, John. Dar ne-ai demonstrat de nenumărate ori că nu ești interesat să participi la ore. I-ai pus în pericol atât pe colegi, cât și pe tine. După o suspendare de trei săptămâni, vei fi transferat la altă școală.
Citește Ieremia 16:10-15
Cum acționează Dumnezeu atunci când poporul Lui nu se oprește din a face răul?
Asemenea unui părinte care îi oferă unui copil un răgaz sau unui director care recurge la suspendări, Dumnezeu Își disciplinează poporul, pentru a-i învăța pe oameni să facă diferența dintre bine și rău – nu o face din răutate, ci din dorința de a Se asigura că învață ce este cel mai bine pentru ei.
Odată cu trecerea timpului, poporul Israel a devenit atât de răzvrătit, încât nici măcar nu mai putea vedea relele pe care le făcea. Voia orice, în afară de Dumnezeu. Singura opțiune a lui Dumnezeu era să le ofere ce voiau. I-a lăsat să fie scoși din casele și din țara lor și duși într-o țară îndepărtată, unde oamenii se închinau altor dumnezei. Dar Dumnezeu a promis să pună capăt pedepsei pe care au adus-o asupra lor înșiși, la fel cum îi salvase din Egipt.
Dumnezeu Își disciplinează poporul nu pentru a ne dărâma, ci pentru a ne trezi. Dumnezeu stabilește consecințe pentru păcat nu pentru că ne urăște, ci pentru că are o dragoste incredibilă față de noi (Evrei 12:5,6).
Şi voi aţi făcut şi mai rău decât părinţii voştri, căci iată că fiecare umblaţi după pornirile inimii voastre rele şi nu M-ascultaţi.
Ieremia 16:12
- Detalii
- Scris de: Kevin Johnson
- Categorie: Devoțional tineri
Este prima zi de școală și deja ai ascultat același discurs de patru ori. De data aceasta este rândul doamnei Hinchley să citească înaintea clasei regulile afișate pe peretele din față. Cu fiecare regulă citită, mintea ta devine din ce în ce mai vicleană.
– Vorbiți numai când vi se dă voie.
Bine, atunci nu o să vorbesc – cel puțin nu atunci când e ea atentă la mine. Dar bilețelele – nu a spus că nu am avea voie să ne trimitem bilețele. În plus, îmi ia mai mult timp să scriu un bilețel decât să șoptesc, așa că ora o să treacă mai repede.
– Rămâneți în băncile voastre.
Ha! O să fac ce am făcut și anul trecut. Falsific o adeverință de la doctorul meu, în care scriu că am probleme cu vezica.
– Și fără mâncare, băutură, gume de mestecat, animale, arme, pălării, casetofoane, jocuri sau aparate electronice ori medicamente fără prescripție medicală.
Altceva? O să îi arăt eu. Nu o să îmi aduc nici creierul la clasă.
Citește Ieremia 31:31-34
Cum promite Dumnezeu să schimbe modul în care reacționăm când auzim de reguli?
Faptul că știi o regulă nu îți garantează că nu o vei încălca. Chiar dacă regula este bună și dreaptă, când cineva o afișează undeva, simțim nevoia să o rupem. Avem impresia că regulile sunt făcute să fie încălcate. Un lucru este clar: Regulile nu sunt îndeajuns pentru a ne ține în frâu. Trebuie să se schimbe ceva în interiorul nostru.
De la darea Celor Zece Porunci, la avertismentele profeților, Dumnezeu le-a citit israeliților diverse reguli vreme de sute de ani. La fel ca cititul regulilor la începutul anului școlar, lucrul acesta i-a ajutat pentru o vreme. Apoi Israelul s-a întors la comportamentul lui obișnuit, sau chiar mai rău. După perioadele în care Îl urmau pe Dumnezeu îndeaproape, evreii s-au întors la închinarea la idolii de piatră și la a se urî unii pe alții.
Prin profetul Ieremia, Dumnezeu le-a promis un timp mai bun, când poporul Lui nu avea să mai rătăcească. Poporul Lui avea să depășească nevoia de a face planuri să scape de reguli și avea să trăiască într-o relație nouă cu Dumnezeul lor.
Dumnezeu le-a făgăduit că acest nou legământ avea să creeze o prietenie nouă și apropiată, care să înceapă cu iertarea și să aibă ca rezultat o inimă nouă. Dumnezeu avea să scrie regulile în interior – în inimile oamenilor, nu pe o tablă de la școală sau de piatră. Dragostea avea să izvorască din interiorul lor, astfel încât poporul Lui să Îl urmeze pentru că inimile lor Îi erau întru totul devotate.
Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.
Ieremia 31:33