Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
Voi umbla înaintea Domnului pe pământul celor vii.
Psalmii 116:9
Aș vrea să privim la trei oameni ai Bibliei, oameni extraordinari. Dumnezeu îi numește așa.
- În Geneza 6:9 se spune: „Noe era un om neprihănit și fără pată între cei din vremea lui.” Cum ar fi dacă, într-o zi, Dumnezeu ar spune și despre tine aceste cuvinte? Nu este ceea ce un explorator și-ar dori să fie? Motivul pentru care Noe a fost considerat neprihănit și fără pată este că „el umbla cu Dumnezeu”.
- Avraam a fost numit tatăl credincioșilor. Dumnezeu, în Geneza 17:1, îi spune: „Umblă înaintea mea și fii fără prihană.” Rezultatul acestui fapt era o viață perfectă.
- Despre David, la fel, în Faptele 13:22, se spune că a fost „un om după inima lui Dumnezeu”. David a înțeles importanța acestui lucru și a zis: „Voi umbla înaintea Domnului.”
Însă, a existat și un altfel de moment. Într-o zi, Noe s-a îmbătat până acolo încât și-a scos hainele și a rămas gol, făcând de rușine întreaga familie. Și totuși, Dumnezeu îl numește pe Noe „neprihănit și fără pată”. Avraam a fost atât de fricos într-o zi, încât a spus că Sara era sora lui. Rezultatele minciunii lui ar fi fost grele dacă Dumnezeu nu ar fi intervenit în acea noapte. Totuși, Avraam a fost neprihănit. Iar David a căzut în păcat cu totul. Păcatul lui a avut o serie de consecințe, și totuși Dumnezeu îl numește „om după inima Mea”.
Există un lucru extraordinar pe care Dumnezeu ți-l spune prin intermediul acestor experiențe: un om devine neprihănit atunci când este dispus să umble cu El. După acele experiențe negative, cei trei s-au căit de păcatul lor și L-au ales din nou pe Isus. Atunci când Isus este prietenul tău, îți va face o deosebită plăcere să vorbești cu El. „Stai la taclale” cu Hristos. Spune-i bucuriile tale, secretele tale, povestește-i mărunțișurile zilei.
În ziua în care vei descoperi bucuria de a vorbi așa cu Dumnezeu, vei descoperi secretul unei vieți puternice — umblarea cu El.
Provocare: Roagă-ți părinții să mergeți astăzi la o scurtă plimbare împreună.
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
Nu știţi că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în așa fel ca să căpătaţi premiul.
1 Corinteni 9:24
Azi, pe 26 iulie, în urmă cu 94 de ani, se năștea în România un fotbalist foarte bun, Vasile Zavoda.
Impresiona prin tenacitate, era robust, adept al fotbalului în forță, atletic, bărbătesc, dar niciodată dur sau periculos.
Zavoda a fost legitimat la vârsta de 11 ani la formația Minerul Baia Mare. El a fost selecționat în 1942 în tabăra de juniori de la Budapesta, alături de alți tineri care aveau să devină mari fotbaliști în formația de aur a Ungariei: Gyula Grocsics, Ferenc Puskás, Sandor Kocsis sau Joszef Zakharias.
La 16 ani, Zavoda a debutat în echipa de seniori a formației băimărene, iar în toamna anului 1950 s-a transferat la CCA București.
Zavoda, care evolua pe postul de fundaș, a acumulat 248 de prezențe în prima ligă română, marcând două goluri. A cucerit nu mai puțin de 11 trofee cu formația militară. După ce a evoluat inclusiv la Jocurile Olimpice de la Helsinki, din anul 1952, Vasile Zavoda a părăsit Steaua în 1964 și a mai evoluat un an la divizionara secundă ASA Târgu Mureș înainte de a se retrage din activitatea de jucător. A fost selecționat de 20 de ori în echipa națională a României. În 1964, pe când avea 35 ani, Zavoda a jucat în ultimul său sezon ca profesionist, pentru ASA Târgu Mureș.
Unii specialiști spun că un jucător într-un meci de elită aleargă de la 4.000 până la 11 sau chiar 12.000 de km. Oare câți km a alergat Zavoda?
Ce efort! Pentru ce? Pentru a câștiga trofeele lumii acesteia.
Dar tu, explorator, care este ținta alergării tale pe pământ? Mai mult decât orice, alergarea ta să fie spre cer.
Provocare: Aleargă astăzi într-un loc public (în parc, pe cărările unei păduri, pe marginea unui lac). Vorbește cu un vecin despre provocarea de azi și invită-l cu tine.
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
Ei au plecat dinaintea soborului și s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui.
Faptele apostolilor 5:41
Ți s-a părut ciudat titlul acestui devoțional? Dar textul de azi? Recitește-le cu atenție.
Pe acest pământ putem avea și găsi motive de bucurie... Este recomandat să facem aceasta. Însă atunci când ești bătut, pălmuit, insultat sau chiar amenințat cu moartea, tu să te bucuri?
După ce Isus S-a înălțat la cer, apostolii au înțeles pe deplin lucrarea pe care a săvârșit-o El pe pământ și au început să vestească tuturor Evanghelia. Conducătorii vremii au rămas cu același spirit de respingere pe care l-au avut și față de Hristos. Când au auzit că Petru și Ioan sunt în fața norodului și le vorbesc, dar mai ales că oamenii îi aprobă și primesc vestea bună a salvării, s-au hotărât să îi oprească băgându-i la închisoare.
A doua zi erau pregătiți să-și ducă planul la îndeplinire, doar că peste noapte un înger a venit și i-a eliberat pe cei doi, iar acum aceștia vorbeau din nou poporului. I-au arestat din nou, cu același gând, să-i omoare. Pentru că a intervenit unul din conducători, până la urmă Petru și Ioan sunt bătuți, apoi li se dă drumul cu interdicția de a nu mai predica. Însă cei doi se întorc la popor și vestesc în continuare despre Isus. Relatarea biblică spune că Petru și Ioan erau fericiți că au fost bătuți și vorbiți de rău. Erau încântați că au suferit. Aveau în suflet pace și bucurie... pentru că tot ce li se întâmplase a fost din cauză că Îl predicaseră pe Mântuitorul.
La un moment dat, vorbind cu un pastor care în armată a dus-o greu, eu l-am întrebat:
- Din CAUZA Sabatului v-au bătut și v-au băgat la închisoare?
Iar el mi-a răspuns cu zâmbetul pe buze:
- Nu, DATORITĂ Sabatului!
Drag explorator, nu știi ce îți rezervă viitorul, dar încrede-te atât de mult în Mântuitorul încât, chiar și dacă vei fi bătut, schingiuit, pălmuit sau dat la moarte pentru El, să o poți face cu pace în suflet și cu bucuria speranței în promisiunile Lui.
Provocare: Memorează textul de astăzi.
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel: „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei! Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!” Și Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S-a coborât la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Faţa Domnului.
Iona 1:1-4
Cu siguranță, știi că Dumnezeu a trimis o furtună pe mare. Iona a fost aruncat în apă ca să se oprească furtuna și dus de un pește la mal, apoi a mers la Ninive și a făcut ce îl rugase Dumnezeu.
Astăzi aș vrea să-ți atrag atenția asupra unui lucru: Iona s-a ridicat, dar în loc să meargă la Ninive, a luat-o în sens opus, spre Tars. Iona a fost sigur de faptul că nu dorea să vestească ninivenilor cuvintele lui Dumnezeu, el dorea răzbunarea, nu iertarea. Istoricii spun că din Iafo spre Tars, pleacă o barcă o dată la șase luni. Oau! Poate lui Iona i-au venit în minte următoarele: Uite, poate Dumnezeu mă trimite în altă parte. Poate are și acolo un plan cu mine. Faptul că am găsit această barcă poate însemna că Dumnezeu mă poate folosi și altfel.
Nu, cu siguranță nu erau de la Dumnezeu aceste gânduri. Satana imediat a găsit să-i ofere lui Iona o altă cale, un alt drum, departe de locul unde îi spusese Dumnezeu să meargă. Satana nu își dorea ca oamenii din cetatea Ninive să se pocăiască, iar ca să nu se întâmple asta, a început să „lucreze” cu Iona.
Ca și atunci, Satana este așa de aproape. Imediat îți oferă variante la ceea ce îți spune Dumnezeu. Găsește o oportunitate contra Lui. Îți așază lucrurile în așa fel încât să schimbe planul Lui, pentru a te îndepărta cât mai mult și cât mai sigur.
Provocare: Descoperă care a fost subtilitatea pe care ți-a pus-o Satana în față ultima oară. Conștientizează și nu te lăsa pradă ispitelor încă de la început.
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
Le-am dat și Sabatele Mele să fie ca un semn între Mine și ei, pentru ca să știe că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc.
Ezechiel 20:12
„Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în Cele Zece Porunci și exemplificate în viața Domnului Hristos. Ele exprimă dragostea, voința și scopurile lui Dumnezeu cu privire la comportarea și relațiile umane și sunt obligatorii pentru toți oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legământului lui Dumnezeu cu poporul Său și etalonul judecății lui Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfânt, ele scot în evidență păcatul și trezesc simțământul nevoii după un Mântuitor. Mântuirea se realizează prin har și nu prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Această ascultare dezvoltă caracterul creștin și are ca rezultat un simțământ al stării de bine. Ea constituie dovada dragostei noastre față de Dumnezeu și a interesului pentru semenii noștri. Ascultarea care vine din credință demonstrează puterea Domnului Hristos de a transforma viața și întărește în acest fel mărturia creștină” (Exodul 20:1-17; Psalmii 40:7,8; Matei 22:36-40; Efeseni 2:8-10; 1 Ioan 5:3; Romani 8:3,4; Psalmii 19:7-14).
Porunca a patra din Legea Lui vorbește despre importanța Sabatului. „După cele șase zile ale creațiunii, Creatorul binefăcător S-a odihnit în ziua a șaptea și a instituit Sabatul pentru toți oamenii, ca memorial al creațiunii. Porunca a patra a Legii neschimbătoare a lui Dumnezeu cere păzirea Sabatului ca zi de odihnă, de închinare și de slujire, în armonie cu învățăturile și exemplul lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o zi de comuniune plăcută cu Dumnezeu și unii cu alții. Este un simbol al răscumpărării prin Hristos, un semn al sfințirii noastre, o dovadă a credincioșiei noastre și o pregustare a viitorului nostru veșnic în Împărăția lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu al lui Dumnezeu, al legământului veșnic dintre El și poporul Său. Păzirea cu bucurie a acestui timp sfânt, de seara până seara, de la apus până la apus, este o celebrare a lucrării de creațiune și răscumpărare a lui Dumnezeu (Geneza 2:1-3; Exodul 20:8-11; Luca 4:16; Isaia 56:5,6; 58:13,14; Ezra 20:12,20; Evrei 4:1-11; Levitic 23:32; Marcu 1:32).
Provocare: Citește trimiterile de mai sus. Însemnează acele texte care te-ar ajuta în explicarea crezului tău legat de Sabat. Fii pregătit să dai mărturie despre Sabat și familie, cele două lucruri instituite de Dumnezeu la începutul lumii.