
Pret intreg
35,00 Lei


Pret intreg
25,00 Lei
Au început aceste curăţiri în ziua întâi a lunii întâi; în a opta zi a lunii, au intrat în pridvorul Domnului și opt zile au curăţit Casa Domnului; în a șaisprezecea zi a lunii întâi, isprăviseră.
2 Cronici 29:17
Din cauza unor responsabilități de serviciu pe care le aveam, am tot intrat în unele birouri ale anumitor persoane. La prima vedere, privind în jur nu vedeam nimic în neregulă, însă „îndeplinindu-mi conștiincioasă datoria” observam, în unele locuri ferite, ba praf, ba hârtii, ba vreun obiect căzut de cine știe când...
Oricât de mult aș vrea eu să nu bag în seamă, cu siguranță aceste „locuri ferite” spun ceva despre doamnele responsabile de curățenie.
Pe de altă parte, poate și eu sunt prea exigentă. De fiecare dată (mai ales când plec pentru mai multe zile) când ies din casă, îmi place să las casa curată bec, ba chiar când mă întorc, mă asigur că tot curat e.
Poate exagerez, însă un explorator mereu trebuie să-și „îndeplinească conștiincios datoria”. Atunci când vezi ceva care ar trebui să ajungă la gunoi, fă tu să ajungă mai repede; atunci când o carte nu e pusă la locul ei, pune-o tu; atunci când vasele nu sunt spălate, spală-le tu; atunci când dezbraci o haină, pune-o la locul ei. Dacă vei face așa, când vei pleca din cameră, din casă, din clasă, din birou, de la întâlnirile de exploratori, oamenii care vor veni după tine în locul respectiv vor putea aprecia curățenia și caracterul tău.
Îți stă înainte un an de explo nou. Ia cele mai plăcute decizii care te onorează și, implicit, îi onorează și pe părinții tăi și, cel mai important, Îl onorează pe Domnul.
Drag explorator, nu uita de curățirea templului lui Dumnezeu — trupul și inima ta. Indiferent că durează o zi, opt sau șaisprezece, începe procesul. Nimic se compară cu cerul atât de curat, cu atât mai puțin mizeria pământului.
Provocare: Mergi împreună cu grupa de explo sau cu un prieten și ecologizează o zonă care are nevoie de așa ceva. Vei fi mândru de rezultatul obținut.
Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.
Coloseni 3:23
„Cu un spirit plin de iubire, putem îndeplini cele mai umile îndatoriri ale vieții ca pentru Domnul. (Coloseni 3:23). Dacă iubirea lui Dumnezeu este în inimă, ea se va manifesta atunci în viața de fiecare zi. Vom fi atunci înconjurați de parfumul plăcut al prezenței lui Hristos, iar influența noastră va fi spre înălțare și binecuvântare.
Nu trebuie să aștepți ocazii mari, speciale sau talente extraordinare pentru ca numai atunci să lucrezi pentru Dumnezeu. Nu trebuie să te gândești ce va gândi lumea despre tine. Dacă viața ta zilnică este o mărturie despre curăția și sinceritatea credinței tale și dacă și ceilalți sunt convinși că dorința ta este să le fii de folos, atunci eforturile tale nu vor fi în totul zadarnice.
Cei mai umili și cei mai săraci dintre ucenicii Domnului Hristos pot fi o binecuvântare pentru alții. Poate că ei nu-și dau seama că fac ceva deosebit de bun, dar prin influența lor tăcută pot pune în mișcare valuri de binecuvântări tot mai adânci și tot mai întinse, ale căror rezultate binecuvântate poate că nu le vor cunoaște decât în ziua răsplătirii finale. Ei nu simt și nici nu au cunoștință despre faptul că fac o lucrare însemnată. Ei nu sunt chemați să se împovăreze singuri cu îngrijorarea pentru reușita lucrării. Ei nu trebuie să facă altceva decât să meargă înainte în liniște, îndeplinind cu credincioșie lucrarea pe care Dumnezeu le-o încredințează, și viața lor nu va fi trăită în zadar. Viața lor proprie va crește atunci mai mult și tot mai mult după chipul Domnului Hristos; ei sunt atunci lucrători împreună cu Dumnezeu în viața aceasta și se pregătesc astfel pentru lucrarea cea mai înaltă și pentru bucuria neumbrită de nimic a vieții veșnice.” (CCH)
O viață simplă de explorator în care să pui în practică „bunătatea” va fi răsplătită.
Provocare: Scrie pe un bilețel: „Isus te iubește” și oferă-l cuiva. Roagă-te ca Duhul Sfânt să te inspire cui să-l oferi.
Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.
Geneza 1:11
Hai să-ți amintești (înveți) ceva despre semințe.
„Rolul principal al unei seminţe este acela de a reproduce identic specia respectivă. Aceasta se produce prin germinare. Plantele cu flori, în care are loc germinarea, sunt numite gimnosperme şi angiosperme. Există foarte multe specii care includ un mare număr de angiosperme, familiare fiecăruia dintre noi: ierburi, crini, palmieri, orhidee, pepeni, ulmi, stejari, arţari, nuci, trandafiri, struguri, napi, zorele, petunii, gălbenele, sângele-voinicului etc. De asemenea, germinarea are loc şi la un alt grup important de plante, gimnosperme, dintre care amintim: pini, molizi, brazi, cedri, chiparoşi, tuia, tisa etc. Gimnospermele numără aproape 750 de specii şi nu au fructe. Ele poartă structuri reproductive numite conuri; acestea pot fi tipice (ex. molid, brad, pin) şi atipice (ex. tisa, ienupăr, cârcel). Seminţele se dezvoltă pe suprafeţele solzilor conului.
Cerealele, nucile şi fructele de tot felul au constituit cea dintâi hrană a omului. „Şi Dumnezeu a zis: «Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră»” (Geneza 1:29). Trebuie să fim conştienţi că hrana de la început era probabil cu mult mai cuprinzătoare, mai completă din punct de vedere nutritiv decât echivalentele de astăzi, fără să mai punem la socoteală posibilităţile de digestie ale omului, care erau şi ele cu mult mai bune. După potop, atât omul, cât şi natura au degenerat.
Cât de multe alimente a creat Dumnezeu pentru hrana ta, ca să fii sănătos! Din păcate, Satana și îngerii lui te ispitesc mereu: ba în a face exces; ba a mânca nesănătos sau la ore nepotrivite, ca să te țină cât mai departe de ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru binele nostru.
Provocare: Mănâncă astăzi doar alimente care erau în Grădina Edenului.
El zicea: „Ava– adică «Tată» –, Ţie toate lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu.”
Marcu 14:36
„După căderea în păcat, Adam și Eva au fost informați că își vor pierde căminul din Eden... Nu era sigur pentru ei să rămână în Grădina Edenului, pentru ca nu cumva, în starea lor de păcat, să aibă acces la pomul vieții.
Au implorat cu stăruință să poată rămâne în căminul inocenței și al bucuriei lor. Au mărturisit că și-au pierdut orice drept în acel lăcaș fericit, dar s-au angajat ca în viitor să acorde o ascultare strictă față de Dumnezeu. Li s-a spus că natura lor a devenit prea stricată prin păcat, că li s-a micșorat puterea de a se împotrivi răului și au deschis calea ca Satana să aibă mai ușor acces la ei. În inocența lor, ei au cedat ispitei, iar acum, în această stare de vinovăție conștientă, aveau să aibă mai puțină putere de a-și menține integritatea.
În umilință și cu tristețe de nedescris, ei și-au luat rămas-bun de la căminul lor cel frumos și s-au dus să locuiască pe pământ, asupra căruia zăcea blestemul păcatului.
Îngeri sfinți au fost trimiși să alunge perechea neascultătoare din grădină, în timp ce alți îngeri păzeau drumul la pomul vieții.
După cădere, Satana a poruncit îngerilor săi să facă toate eforturile cu putință pentru a încuraja credința în nemurirea naturală a omului; și dacă aveau să-i determine pe oameni să accepte această eroare, ei aveau să-i facă să tragă concluzia că păcătosul va trăi în nenorocire veșnică.” (AÎ)
Am luat acest paragraf din Spiritul Profetic pentru a încerca să-ți arăt cât de șiret a fost Satana încă de la începutul omenirii. Dar știi ce e mai grav? Că acum e și mai și, „pentru că știe că mai are puțină vreme” și „caută să înghită pe cât mai mulți”.
În același timp, vreau să-ți atrag atenția și asupra suferinței pe care au trăit-o Adam și Eva. Și pe care o trăiești și tu azi din cauza păcatelor.
Așadar, Hristos să fie sfătuitorul tău, și te vei bucura chiar și în necazuri.
Provocare: Smulge-ți un fir de păr de pe cap. Doare? Gândește-te cât de mult L-a durut pe Isus purtarea păcatelor tale pe umerii Lui.
El a făcut ce este bine înaintea Domnului și a umblat în toată calea tatălui său David; nu s-a abătut de la ea nici la dreapta, nici la stânga.
2 Împăraţi 22:2
Iosia a fost al şaisprezecelea rege în Regatul de Sud şi a domnit între anii 640 şi 609 î.Hr. A urcat pe tron la vârsta de opt ani, după mai bine de jumătate de secol de declin moral şi spiritual sub tatăl său, Amon, şi bunicul său, Manase, doi dintre cei mai răi regi ai lui Iuda. Însă, spre deosebire de înaintaşii lui, Iosia „a făcut ce este bine înaintea Domnului” (2 Împăraţi 22:2), cu toate că mediul îi era potrivnic.
„Născut dintr-un rege nelegiuit, înconjurat de ispitele de a merge pe urmele paşilor tatălui său şi cu puţini sfetnici care să-l încurajeze pe calea binelui, Iosia a fost cu toate acestea fidel Dumnezeului lui Israel. Fiind avertizat de greșelile generaţiilor trecute, el a ales să facă binele, în loc să coboare pe treapta de jos a păcatului şi degradării, unde ajunseseră tatăl şi bunicul său. El «nu s-a abătut de la ea [de la Lege] nici la dreapta, nici la stânga». Ca unul care trebuia să ocupe o poziţie de încredere, s-a hotărât să asculte de învăţătura care fusese dată ca îndrumare pentru conducătorii lui Israel, iar ascultarea lui I-a dat lui Dumnezeu posibilitatea de a-l folosi ca pe un vas de cinste.” (PR)
Un explorator, ba chiar mai mic decât un explorator, a condus un întreg popor. Ba mai mult, a condus acest popor foarte bine. A fost ascultător de Legea lui Dumnezeu și a fost binecuvântat. A ales să reziste tuturor supușilor sau rivalilor care nu erau împlinitori ai cerințelor lui Dumnezeu.
Alege azi să păstrezi toate legile exploratorului și ale lui Dumnezeu, iar Dumnezeu te va „folosi ca pe un vas de cinste”.
Provocare: Recită (dacă nu știi încă pe de rost, învață) angajamentul și legile exploratorului, identifică unde mai trebuie să lucrezi și... lucrează.