Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.
Iacov 1:12
„Ce este ispita? Este tot efortul pe care îl face inamicul de a ne duce în păcat. Însă ispita nu este păcat. Nimeni nu trebuie să se simtă păcătos pentru faptul că este ispitit. Dacă ești întins în pat și dintr-odată îți apare un gând păcătos în minte, nu-i nevoie să te gândești că ești pierdut și să te condamni pentru faptul că un gând negativ ți-a venit în minte pentru o secundă sau două. Ellen White are o ilustrație foarte simplă în privința aceasta: „Nu poți evita”, spune ea, „ca păsările să zboare pe deasupra capului tău, dar le poți împiedica să își facă cuib în el”.
„Există multe tipuri de ispite. În realitate, Satana are o fabrică de ispite. Acolo sunt elaborate ispite personalizate, specifice pentru fiecare individ. Iar cel rău cunoaște foarte bine partea slabă a fiecărei ființe umane. Pentru unul va fi alcoolul, pentru altul invidia, pentru altul drogurile, pentru altul sexul fără limită, pentru altul telefonul. În fine, lupta noastră este împotriva unei ființe inteligente care ne cunoaște originile, mediul în care am crescut, însușirile transmise ereditar de către părinții noștri. Va face totul ca să ne înșele. Se va ascunde în spatele unui cântec senzual, în spatele unei fete frumoase, al unui tânăr minunat sau al unei teorii fascinante. Se va îmbrăca în lumină, dacă va fi necesar. Pentru scopurile sale, orice merge. Scopul scuză mijloacele.
Însă tot ce va face ca să te înșele este doar o ispită, iar ispita nu este păcat.” (Iet)
Dumnezeu promite că îți dă ajutor, oricât de puternice ar fi ispitele Satanei. Prin puterea Sa, poți birui.
Provocare: Ia niște pixuri și hârtie și, împreună cu un explorator, un coleg, un vecin de vârsta ta, joacă x și o, biscuitele, spânzurătoarea sau avioanele (Poți găsi pe net cum se joacă.).
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
Să nu furaţi și să nu minţiţi, nici să nu vă înșelaţi unii pe alţii.
Leviticul 19:11
Când Ellen White era mai în vârstă, avea în casa ei studenți care o mai ajutau. Ea îi sfătuia și se ruga împreună cu ei. Le povestea despre începuturile bisericii și se bucurau făcând altarul împreună.
Într-o zi, rugând-o pe una dintre fete să-i aducă ceva, aceasta a trecut pe lângă locul unde Ellen își aranja părul, iar acolo avea o plasă pentru păr. Studenta s-a uitat la plasă, dorindu-și și ea una. Deși inițial a stat în cumpănă, până la urmă a luat-o și a pus-o în cufărul (ladă de lemn) ei. A plecat și s-a comportat ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Când Ellen a vrut să-și aranjeze părul și să-și pună plasa, nu a mai găsit-o. Seara, la altar, i-a întrebat pe toți care erau acolo de plasă, dar nimeni nu a zis nimic. A doua zi, fiind cu treburi prin camera studentei respective, o voce a insistat spunându-i să se uite în cufăr. Până la urmă a ascultat și s-a uitat. Acum nu se mai gândea la plasă, se gândea la studenta care mințea. Nespunându-i nimic, seara la altar, Ellen din nou a întrebat dacă nu cumva știa cineva ceva de plasa ei de păr. Și din nou nimeni nu a zis nimic.
La câteva zile, Ellen, așezându-se la un moment dat pentru a se odihni, a avut o scurtă viziune: a văzut o mână care ținea plasa. Mâna s-a îndreptat spre flacăra lămpii de pe masă și a atârnat plasa deasupra flăcării. Într-un moment, plasa a luat foc și a dispărut.
La altarul de seară, Ellen a întrebat din nou despre plasă. Cât de mult își dorea ca studenta să-și recunoască greșeala. Dar nici de data aceasta nu a scos nicio vorbă. A doua zi, chemând-o pe studentă, i-a vorbit povestindu-i fiecare amănunt. Era mai important ca studenta să-și dea seama că a păcătuit, decât ca ea să își recupereze plasa de păr. Studenta suspina în timp ce-și mărturisea greșeala, rugând-o pe Ellen să o ierte. Aceasta a fost bucuroasă că și-a mărturisit vina și a iertat-o.
Un explorator adevărat, chiar dacă a greșit, cu ajutorul lui Dumnezeu își poate cere iertare și poate continua pe calea spre cer. Nu te lăsa dus de ispitele atât de subtile ale lui Satana. Pune-ți nădejdea în Hristos. Cere-ți iertare dacă ai greșit și „du-te și nu mai păcătui” (Ioan 8:11).
Provocare: Cere-ți iertare dacă există vreun păcat nemărturisit, chiar dacă a trecut mult timp de atunci. Repară greșeala și relațiile.
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul și abate-te de la rău!
Proverbele 3:7
Dumnezeu îți asigură protecția Lui sută la sută cu o condiție: să te lași condus de El în orice secundă. Odată ce te predai lui Hristos, nu înseamnă că ești pentru totdeauna protejat. Trebuie să alegi mereu să rămâi cu El.
Într-o vară eram la o piscină. Fiica mea își dorea să învețe să înoate. I-am pus o vestă de apă și am început să ne distrăm în apă încercând să îi explic ce are de făcut, atât cât mă pricepeam.
A exersat de câteva ori și a prins curaj. Dar nu știu la ce s-a gândit că, la scurt timp, mi-a spus bucuroasă:
— Mama, vreau să înot fără vestă.
Fiind lângă ea, am acceptat. I-am dat vesta jos și apoi am zis: „Hai!” Fără să-mi dea timp să văd ce face, și-a dat drumul în apă. Nu au trecut mai mult de trei secunde și am întins mâna să o ridic pentru că începuse să se zbată neputând face față apei.
Așa se întâmplă și în viața de credință. Te rogi, conștientizezi că ai nevoie de Dumnezeu ca să reușești să faci față valurilor vieții, te predai Lui, Îl inviți să te învețe cum să înoți printre necazuri și bucurii și când prinzi puțin curaj, ... gata, te descurci.
Poate dura trei secunde sau trei ore, însă îți dai seama — din păcate, uneori nici nu conștientizezi că te scufunzi în păcat — că El trebuie să intervină să-ți ofere sprijinul Lui.
Probabil poți spune că sunt unele persoane care, deși nu se lasă călăuzite de Dumnezeu, reușesc să treacă prin apă, prin viață, fără a se îneca. Da, probabil. Doar că, cu cât se scufundă mai mult, cu atât mai grea este salvarea..., iar nemaiavând cum să respire, cum să trăiască corect, la un moment dat, mor spiritual... și până la urmă și fizic, iar consecința va fi că „până și pomenirea li se uită” (Eclesiastul 1:5).
Lasă-l pe Hristos să te învețe cum să trăiești în fiecare secundă. Știi de „primul instinct”, sau „presimțirea”. Când sunt prezente în viața ta, ia-ți timp și întreabă-te: Nu cumva este călăuzirea Duhului Sfânt?
Provocare: Cu acordul părinților, programează cu un vecin cu care nu te-ai mai întâlnit în mod special o ieșire la o piscină, la iarbă verde sau la o plimbare.
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
... cu toată smerenia și blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste...
Efeseni 4:2
Din punctul meu de vedere, am de muncit la capitolul răbdare. Uneori rostesc acest verset în minte ca să reușesc să mă abțin să intervin într-o discuție. Alteori mi-l spune soțul atunci când unul din copiii mei mă întreabă a nu știu câta oară de ce nu îl las la desene animate. Alteori simt cum mi-l șoptește Duhul Sfânt încercând să-mi amintească faptul că și eu uneori mă opresc la semafor când se pune portocaliu. Tu cum stai cu răbdarea?
Demult, P se grăbea să ajungă la biserică conducând cât putea de repede. Ajungând la o stație de plată, merse pe culoarul cu cele mai puține mașini. Din păcate, doamna care conducea mașina nu reușea să facă plata ca bariera să se poată ridica. Scăpase banii, iar ca să poată ieși din mașină să-i ia, a dat mai în spate toate mașinile din rând, a coborât și se tot fâstâcea cu plata. P scoase mâna pe fereastră și-i făcu semn să se grăbească.
Când în sfârșit plecă, P înaintă și opri să plătească, dar casierul îi spuse:
— Nu e nevoie să mai plătiți, doamna care tocmai a plecat a plătit pentru dumneavoastră văzând că ați salutat-o. Își cere scuze că nu a putut să vă salute, dar se grăbea. Tocmai ce a aflat că fiul ei a avut un accident grav și nu reușea să se liniștească.
Răbdarea își face apariția atunci când interiorul este schimbat. Dacă doar exteriorul este schimbat, nu are niciun efect asupra noastră. Isus spunea: „Pentru că voi sunteți ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor și de orice fel de necurăţie” (Matei 23:27).
Atunci când interiorul este plin, se revarsă în exterior, iar cei din jur văd diferența. Nu este suficient să fii îmbrăcat elegant și curat, să ai cravata de explo la gât și să zici că ești explorator adevărat. Dacă atunci când ai de așteptat sau când trebuie să nu vorbești, nu reușești să rămâi calm, mai ai de lucru în interior... Hristos abia așteaptă pas cu pas să te transforme, să locuiască în inima ta.
Provocare: Desenează în agenda ta ceva care să reprezinte răbdarea. Poartă în minte această imagine întreaga zi.
- Detalii
- Scris de: Emima Bucur
- Categorie: Devoțional exploratori
Iar în ce privește duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru…
Romani 1:4
Prin ascultarea desăvârșită a lui Hristos față de voința lui Dumnezeu, prin suferințele, moartea și învierea Sa, Dumnezeu a oferit singurul mijloc de ispășire pentru păcatele omenirii. În acest fel, cei care, prin credință, acceptă ispășirea pot avea viața veșnică, iar întreaga creațiune poate înțelege mai bine dragostea nemărginită și sfântă a Creatorului. Această ispășire desăvârșită apără dreptatea Legii lui Dumnezeu și caracterul Său plin de har, condamnând păcatul nostru, dar oferindu-ne iertare. Hristos a murit în locul nostru, aducându-ne ispășire, împăcare și transformare. Învierea lui Hristos proclamă triumful lui Dumnezeu asupra forțelor răului, iar celor ce acceptă ispășirea le asigură biruința finală asupra păcatului și asupra morții. Ea declară domnia lui Isus Hristos, înaintea Căruia se va pleca orice genunchi în ceruri și pe pământ (1 Petru 2:21,22; 1 Corinteni 15:3,4,20-22; Romani 1:4; 3:25; 4:25; 8:34; 1 Ioan 2:2; Coloseni 2:15; Filipeni 2:6-11).
În nemărginita Sa dragoste și milă, Dumnezeu a făcut ca Hristos, care nu a cunoscut păcatul, să fie făcut păcat pentru noi, astfel ca, prin El, să putem fi neprihănirea lui Dumnezeu în El. Conduși de Spiritul Sfânt, noi ne recunoaștem păcătoșenia, ne pocăim de nelegiuirile noastre și credem în Isus ca Domn și Hristos, ca Înlocuitor și Exemplu al nostru. Această credință care primește mântuirea vine prin puterea divină a Cuvântului și este darul harului lui Dumnezeu. Prin Hristos, noi suntem îndreptățiți, adoptați ca fiice și fii ai lui Dumnezeu și eliberați de sub domnia păcatului. Prin Spiritul Sfânt, suntem născuți din nou și sfințiți; tot Duhul Sfânt este Acela care ne înnoiește mintea, scrie legea dragostei lui Dumnezeu în inimă și ne dă putere să trăim o viață sfântă. Rămânând în El, ne împărtășim de natura divină și avem asigurarea mântuirii acum și în ziua judecății (2 Corinteni 5:17-21; Ioan 3:16; Galateni 1:4; 4:4-7; Tit 3:3-7; Ioan 16:8: Galateni 3:13,14; 1 Petru 2:21,22; Romani 10:17; Luca 17:5).
Provocare: Citește câteva din trimiterile de mai sus. Scrie propria mărturie despre viața lui Isus în agenda ta.