Pret oferta saptămânii
59.00 Lei 44,25 Lei
Pret intreg
59,00 Lei
Pret intreg
35,00 Lei
- Home
- Produse
163Lei114.10 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Kristof Maria
- Categorie: Devoțional exploratori
Căci Eu cunosc planurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, planuri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
Ieremia 29,11
Biblia folosește forma plurală a pronumelui personal, VOI, „să VĂ dau” și nu doar la întâmplare. Chiar dacă Dumnezeu este într-o relație foarte personală cu noi, El nu separă drumurile noastre. Experiențele noastre de viață se leagă foarte strâns, călăuzându-ne spre o viață plină de pace și bucurie. El privește și rezolvă totul din unghiul veșniciei... Examenul de bacalaureat se apropia și mă pregăteam ca după bac să dau admiterea la medicină. Primul examen era... sâmbătă. Eram convinsă -și sunt și astăzi – de rolul Sabatul în relația noastră cu Dumnezeu, nici nu m-am gândit să mă duc la examen. Am început să mă rog. Știam, că Dumnezeu are puterea să facă minuni. Speram... dar nu s-a întâmplat. Nu înțelegeam de ce... Am pășit pe un drum al necunoscutului, însă credeam, că Tatăl meu ceresc are un plan pentru mine. Abia anul următor am putut participa la examene. Astăzi lucrez ca psiholog. Atunci am pierdut contactul cu colegii de clasă. Abia după 35 ani ne-am întâlnit, dar ceea ce s-a întâmplat la întâlnire, m-a surprins și mi-a umplut inima de mulțumire față de providența divină. Colegii mei de clasă ne-au primit (și soțul meu era cu mine) ca niște oaspeți de onoare, și pornind de la examenul din Sabat, ore în șir vorbeam și nu am terminat... Mi-au spus, că ceea ce au văzut atunci, a rămas pentru ei un exemplu al credinței, al principialității și o motivație puternică spre ascultare de Dumnezeu. Pentru mine era o experiență minunată, ca în locul acelor colegi neglijenți să văd oameni serioși și cu credință în Dumnezeu. Continuăm discuțiile noastre, care au primit un nou sens, știind că planurile lui Dumnezeu urmăresc binele nostru veșnic.
- Detalii
- Scris de: Andrada Sîngeorzan
- Categorie: Devoțional exploratori
Apoi i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.
Marcu 10:16
Se spune că într-un lagăr nazist, un copil a fost trimis, ca mulți alții de altfel, la camera de gazare. Speriat, el a început să plângă. Îi era frică. Atunci mama sa, în loc să meargă la lucru în lagăr, așa cum mergea de obicei, l-a luat de mână și a mers cu el. Gardienii au privit-o ciudat. Ei nu îi venise încă rândul, dar dacă ea ținea neapărat să meargă, i-au dat voie. Ceilalți condamnați aflați acolo au putut vedea cum, în momentul în care au dat drumul la gaze, o mamă îl ținea în brațe pe copilul ei și îi șoptea la ureche că nu are de ce să se teamă din moment ce ea este cu el.
Am ales să îți spun această poveste pentru că astăzi, 9 octombrie, este ziua comemorării victimelor holocaustului din România. „Holocaust” este un termen utilizat pentru a descrie uciderea a aproximativ șase milioane de evrei, de toate vârstele, majoritatea din Europa, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Între victime, s-au numărat aproximativ 1,5 milioane de copii.
Uneori, Dumnezeu nu ne scapă de suferințe, dar ne ține în brațe când trecem prin mijlocul lor. El ne dă o putere care depășește normalul și în loc să ne lăsăm doborâți de problemele noastre, ne vom ridica, vom continua și nu vom obosi. În versetul pe care ți l-am propus astăzi este descrisă cea mai strânsă legătură pe care Domnul Isus a avut-o cu copilașii: i-a luat în brațe. Gestul acesta mărturisește mai bine decât orice interesul cald a lui Dumnezeu pentru tine, drag copil: El vrea să te ia în brațe. Deschide-ți brațele, acceptă-I îmbrățișarea și lasă-te purtat de brațele Lui.
- Detalii
- Scris de: Darian Androne
- Categorie: Devoțional exploratori
Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu, aduce mult rod, căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic.
Ioan 15:5
Îl ascultam pe fratele meu cum povestea despre succesul lui la ora de limba română. Ne întorceam de la școală împreună cu mama și eram trist la gândul că eu nu voi putea niciodată să am asemenea performanțe. Mă străduiam să mă pregătesc conștiincios zilnic, dar parcă doamna învățătoare era mai blândă, ne încuraja mai mult și mă simțeam mult mai confortabil la orele de limba română din ciclul primar. În clasa a IV-a eram stăpân pe situație când venea vorba de orele de literatură sau gramatică, dar clasa a V-a, doamna profesor, noul colectiv mă fac să mă simt nesigur.
– Eu nu voi putea avea niciodată nota 10 la limba română! Doamna noastră este atât de dură, nivelul în acest colegiu și în clasa mea este atât de ridicat, iar eu nu pot să raspund niciodată astfel încât să obțin nota maximă!
– Tu, să te străduiești să faci totul cât poți mai bine, doar atât. Să participi cu răspunsuri la ore, după ce te-ai pregătit conștiincios. Doar să îți îndeplinești datoria ta. Restul face Dumnezeu.
A urmat o discuție în care, în ciuda insistențelor mele, mama nu m-a lăsat să mă văicăresc. Mi-a explicat cum trebuie să îmi organizez timpul, ordinea în care să îmi aleg obiectele de studiu, seriozitatea cu care să abordez fiecare temă. Discuția s-a încheiat cu sunetul specific notificărilor apărute pe telefonul ei. Catalogul școlar online anunță că am 10 la limba română. Mi-am amintit că doamna profesor mă felicitase cu o zi în urmă pentru activitatea la clasă. Ceea ce mi se părea imposibil de realizat, chiar se întâmplase. Eu chiar puteam obține 10 la limba română. Cum oare?
Mama mi-a povestit despre rugăciunea ei în momente dificile. După ce se străduia să facă tot ce depindea de ea într-o situație dificilă, rugăciunea către Dumnezeu era următoarea:
„Doamne, eu nu pot, dar tu poți totul!”
Dumnezeu are întotdeauna grijă să completeze ceea ce omenește nu este posibil.
- Detalii
- Scris de: Gorea Daniela
- Categorie: Devoțional exploratori
... Isus S-a dus pe munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
Luca 6:12
Probabil cu toții i-am auzit pe părinții sau instructorii noștri spunând că e bine să ne rugăm și să studiem Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, și că e ideal să o facem dimineața. Dar de ce dimineața? E așa important momentul în care studiem? Isus mergea noaptea să se roage și când răsărea soarele se întorcea în oraș. Astfel, își începea ziua cu Dumnezeu. Deci, și noi ar trebui să ne începem ziua cu Dumnezeu.
Dar, haideți să facem un exercițiu de imaginație pentru a ne convinge singuri. Noi suntem precum mașinile. Dumnezeu acționează cheia prin faptul că ne trezește în fiecare dimineață. Dacă vrem să le pornim trebuie să avem combustibil. Dacă mașina nu are combustibil, nu va porni. Desigur, o putem împinge puțin ca să înainteze, prin atenționările părinților sau sfaturile profesorilor, și am putea spune că merge și așa. Dar, ce facem când trebuie să urcăm vreo pantă? Nu mai putem împinge mașina încât aceasta să înainteze. Așa că mașina se va opri. Însă poate o vom alimenta seara, după ce toată ziua ne-am chinuit să o împingem. Adică, să încercăm să ne conectăm la Dumnezeu în momentul în care suntem frânți de oboseală, și mulți nici nu mai reușim să studiez ceva, fiind răpuși de somn.
Panta reprezintă ispitele. Dacă noi nu suntem încărcați cu ceea ce Dumnezeu ne transmite prin Cuvântul Său, nu avem cum să rezistăm ispitelor cu care suntem asaltați. Nu putem face voia lui Dumnezeu dacă nu „ținem legătura” cu El. Dacă vrem să ieșim biruitori, trebuie să fim conectați. El ne-a spus că vrea ca în fiecare zi să ne conectăm la El. Așa că, ce-ar fi să alegem să ne începem ziua cu Dumnezeu?
- Detalii
- Scris de: Andra Popa
- Categorie: Devoțional exploratori
Nu se vând oare două vrăbii la un ban?
Matei 10:29
Nu voi uita niciodată panica care a trecut prin mine când am văzut colorant alimentar roșu pe toată fața câinelui meu. Când am intrat în camera mea, am văzut că punga de M&M’s de mărime medie, care stătea plină pe masa mea, era acum pe podea, goală. Cumva, câinele meu, Sasha, a reușit să ajungă la el și ea mâncase pe toată. Părinții mei au făcut cercetările necesare și au decis că trebuie să o ducem cât mai curând la veterinar.
Sasha a fost dusă la un spital de urgență pentru animale, nu departe de locul unde locuim. Când mama a plecat cu ea în acea după-amiază, am știut că ar putea fi ultima oară când îmi voi vedea cățelul. Urâsem să mă gândesc că, pentru că am fost neglijent și am lăsat ciocolata acolo unde putea ajunge ea, ea ar putea muri. Nu-mi amintesc de câte ori m-am rugat în noaptea aceea. Nu cred că mi-am dorit ceva mai mult decât ca Dumnezeu să o vindece pe Sasha și să nu mă lase să trăiesc cu vinovăția de a o ucide accidental. Două zile Sasha a fost în spital și trebuie să recunosc că au fost momente când am crezut că o vom pierde, dar cumva, știam că va fi bine. Dumnezeu mi-a dat pacea și credința să cred că ea va trăi. În a doua zi, a venit acasă și, pentru a îmbunătăți lucrurile, nu a avut probleme neurologice și nici efecte secundare de la mica ei aventură.
Poate că am făcut o greșeală și am pus viața câinelui meu în pericol, dar Dumnezeu a venit pentru mine, arătând că Lui nu îi pasă doar de umanitate, ci și de toată creația Sa. Există un verset în Evanghelia după Matei care spune că nici o vrabie nu poate cădea la pământ fără ca Dumnezeu să ia seama. Dacă veghează constant asupra unei păsări nesemnificative, știu că veghează asupra câinelui meu și, mai bine, veghează și asupra mea.