


Pret oferta saptămânii
59.00 Lei 44,25 Lei

Pret intreg
59,00 Lei

Pret intreg
35,00 Lei
Dar Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.
Luca 22:32
„Rugați-vă unii pentru alții” - e ceea ce ne îndeamnă Isus. Voi vă rugați pentru prietenii voștri? Gândiți-vă câtă nevoie au ei de rugăciunile voastre, chiar și dacă aceștia nu-L cunosc pe Isus. Poate exact acum prietenul tău cel mai bun trece printr-o situație dificilă și are nevoie de ajutor. Cât de mult l-ar putea ajuta Isus! El va asculta rugăciunea ta și va trimite mii de îngeri pentru a-l mângâia pe prietenul tău.
Nu-i așa că te simți bine și în siguranță atunci când știi că ai pe cineva care se roagă pentru tine? Dar ce se întâmplă atunci când nu se roagă nimeni pentru noi?
Ieșind de la școală, Filip parcurge același drum monoton spre casă. Fiind supărat pe Dumnezeu pentru că nu l-a ajutat să ia o notă mare, deși nu învățase, a început să pună la îndoială puterea Lui. Pierdut în gândurile lui, Filip auzi cu greu întrebarea băiatului care a apărut lângă el:
– Ai un colț de pâine, te rog?
– Lasă-mă, sunt supărat! Nu pot să cred că Isus nu m-a ajutat, și încă după toate rugăciunile pe care le-am înălțat aseară pentru a trece testul. Eu și Mircea ne-am rugat unul pentru celălalt, așa cum am învățat că fac prietenii, pentru a trece amândoi testul.
– Rugăciune? Ce rugăciune? Pentru mine nu s-a rugat nimeni niciodată.
Filip tresări la auzul acestor cuvinte.
– Greșești! Isus s-a rugat pentru tine! El se roagă neîncetat pentru noi! Doar prin rugăciunile Lui suntem noi încă aici.
Spunându-i aceste cuvinte tovarășului său de drum, Filip își dădu seama imediat de greșeala pe care o făcuse. Cu siguranță că Isus se rugase ca ochii lui să se deschidă și să-și vadă greșeala.
– Cum am putut să fiu atât de egoist? Cum am putut să-L învinovățesc pe Isus? E vina mea, eu nu am învățat pentru test. Mulțumesc, Isuse, pentru că Te-ai rugat pentru mine! Îți mulțumesc că m-ai ajutat să-mi recapăt credința! Oamenii au nevoie de mine pentru a le spune despre bunătatea Ta și pentru a mă ruga împreună cu ei.
Ce privilegiu să avem un Tată care se roagă pentru noi! Ce minunat este să știm că El este atât de preocupat de viața noastră încât se roagă neîncetat pentru noi!
Prin răbdarea voastră, vă veţi câștiga sufletele voastre.
Luca 21:19
O femeie săracă trecea pe lângă o vie, iar când a văzut strugurii frumoși, s a gândit că și ar dorii și ea sa guste. S-a întâmplat ca stăpâna locului să ajungă acolo fix în același timp și i a spus că dacă ar dorii și ea câțiva ciorchini, iar face plăcere să o servească. Stăpâna viei a intrat acolo, iar femeia a așteptat 5 minute, 10 minute, un sfert de oră. Dacă a văzut că stăpâna viei s-a cufundat acolo și nu a mai iesit, femeia s-a săturat să aștepte și a plecat. Între timp a ieșit stăpâna viei cu un panete plin însă nu a mai avut cui să il ofere, deoarece femeia plecase.
Dragul meu explorator, la fel ca în această poveste cu tâlc, se întâmplă de multe ori și cu noi. Ne pierdem răbdarea repede sau mai puțin repede în diferite contexte și nu realizăm că poate într-o zi vom putea pierde multe din această cauză. Uităm că „credința noastră lucrează răbdarea”, și că Domnul Isus când a fost pe pământ și-a arătat din plin și credința și răbdarea.
De asemenea, așa ni se întâmplă și în rugaciune: când cerem ceva la Dumnezeu și nu primim răspunsul imediat, credem că am fost uitați, însă după ceva timp de așteptare, în care ne exercităm răbdarea, răspunsul vine binecuvântat și îmbelșugat; asemenea femeii care deșii a cerut un singur ciorchin, a primit un panete încăcat.
Nu uita ca astăzi să fii îndelung răbdator în rugăciunea ta și în orice situație ce s-ar ivii, astfel vei fii doar un biruitor, pentru că răbdarea ta îți va câștiga sufletul!
Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și impotriva ta.
Luca 15:18
Trenul de provincie se străduia din greu să străbată munții. Bătrâna locomotivă gâfâia ostenindu-se să îi ducă pe călători la destinație. Într-un compartiment se aflau doi barbați. Cel mai tânăr părea a fi cu totul nefericit. Tovarășul lui de călătorie îl privi gânditor și în cele din urmă îl întrebă: „Ce neliniște te apasă fiule?”. Tânărul care părea așa de neliniștit și de răscolit începu să povesteasca, cu durere în glas, revărsându-și preaplinul inimii în cuvinte. „Am stat ani buni în închisoare... Azi dimineața am fost eliberat iar acum merg spre casă. Ah, ce ocară am adus părinților mei și câtă suferință... Am fost un copil rău, am nesocotit toate îndemnurile primite, iar anturajul ales m-a târât adânc în mocirlă. Am sperat, în zadar, că mă vor vizita la închisoare. Nu le-o iau în nume de rău. Eu sunt cel care le-a nesocotit iubirea. Cu câteva zile înainte de a fi eliberat le-am trimis o scrisoare în care le-am propus să îmi dea un semn prin care să înțeleg că m-au iertat. Dacă m-au iertat și vor sa ma primească acasă, să agațe un ștergar alb în mărul dinspre linia ferată.” Curând, trenul avea să treacă peste un pod mic, de pe care se putea zări mărul, însă neliniștea tânărului deveni atât de mare încât acesta, își ascunse fața. Tovarășul de călătorie schimbă imediat locul cu tânarul agitat și îi promise că va fi atent la mărul cu pricina. Îndată ce-l zări, puse mâna pe umărul tânărului și începu să strige: „Privesțe... nu văd numai un ștergar alb, ci tot pomul este acoperit de ștergare albe. Ai fost iertat, ei te așteaptă.” Dragul meu cititor, nu uita niciodată, oricât de departe te-ar purta pașii în lumea acesta, Tatăl ceresc te așteaptă cu brațele deschise, cu inima plină de dragoste și iertare, să te întorci acasă.
Dar roada Duhului este dragostea, bucuria...
Galateni 5:22
Ce înseamnă dragostea și bucuria pentru tine? Poate e un sentiment sau ceva mai mult? Nu demult am citit o întâmplare despre un câțel numit Fifi. Dragostea acestuia față de stăpânul lui ne dă un exemplu.
A fost o zi de primavar. Zăpada a început să se topească, ploile nu se mai opreau, iar pârâul și-a ieșit din matcă. Pârâul trecea pe sub un pod și calea ferată. Fifi locuia în gara feroviară din Sankt Johns, Canada. Șeful de gară îi era stăpân. Se aude un fluier... se apropie trenul, iar șeful de post iese în întâmpinarea trenului, ca de obicei. Dar vai, nu mai e pod, apele l-au luat si vine trenul! Ridică steagul roșu din mână și alergă din toate puteriile spre tren. STOP-striga el, Fifi în urma lui. Ajungând la pod trece prin apa involburată, având grijă ca steagul să fie mereu ridicat. Un pas greșit... și cade lovindu-se la cap. Și vine trenul i se văd luminiile. Mecanicul trenului, vede dintr-o dată ceva ciudat venind spre tren pe calea ferată. Un câțel cu steagul roșu în gură alerga spre tren. Încetinește, dar cățelusul aleargă și mai hotărât, nu se dă deoparte, nu oprește. Mecanicul oprește trenul până la urmă și în îndepartare obsearvă un om căzut pe linia căi ferate. Trenul a oprit la câteva metri doar de podul prabușit. Doar că Fifi a oprit trenul, salvând viața stăpânlui și viața persoanelor din tren.
Un simplu gest..
P.S. Oferă azi bucurie și dragoste cuiva cu un simplu gest.
Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.”
Matei 28:10
Când ai făcut ceva frumos pentru Isus, doar pentru EL, pentru onoarea Lui? Când ai făcut o faptă bună spontană? De foarte multe ori ne întrebăm: „Eu ce câștig? Ce răsplată am?”
Maria a făcut un lucru frumos deoarece a fost o faptă din dragoste. Nimeni nu a forțat-o. De multe ori ea a stat la picioarele lui Isus. A fost lăudată pentru că a ales partea cea bună.
Este ceva în mine care mă provoacă să gândesc la această faptă iubitoare a Mariei. Sunt forțat să mă întreb: „Îl iubesc eu pe Isus la fel de mult ca Maria?” Asemenea Mariei, am vazut o mulțime de binecuvântări revărsate peste mine. L-am iubit vreodată la fel de mult , ca Maria? Care a fost reacția mea față de această iubire? Dar tu? Tu il iubești? Te-a binecuvântat într-un asemenea mod în care să te oblige să-I oferi o revărsare de iubire? Dacă da, actionează, exprimă-ți iubirea.
Fapta Mariei a fost un lucru frumos pentru că a fost o faptă de extravaganță. A fost un parfum scump. Prețul a fost echivalent cu salariul pe un an. Putea să aleagă un alt parfum mai ieftin din dulapul ei, dar a ales pe cel mai bun. A fost alegerea ei. Cântăm, deseori, cântecul: „Iți predau inima mea”, dar cât de des facem cu adevărat așa ceva? Este devotamentul meu extravagant? Sau de multe ori calculez ca Iuda costul? Ar putea fi descrise faptele mele ca fiind un lucru frumos pentru Isus?
Fapta Mariei a fost totală. Odată turnat parfumul nu a mai putut fi recuperat. A fost un angajament odată pentru totdeauna. Nu a păstrat nimic pentru ea. Nu a fost o faptă ascunsă. A fost o mărturie publică a devotamentului ei față de Isus.
Poți să iei un asemenea angajament astazi? Ești dispus să Îi oferi nu doar ce ai mai bun, dar si tot ce ai?
Fie rugăciunea „Îți predau întreaga viața, Doamne fii al meu stăpân” si rugăciunea ta.
Dacă la salutul explo: „Pentru Domnul,” vei răspunde din toată inima : „Gata Oricând! vei putea auzi că ceea ce ai făcut este un lucru frumos făcut pentru Isus.