Pret oferta saptămânii
59.00 Lei 44,25 Lei
Pret intreg
59,00 Lei
Pret intreg
35,00 Lei
- Home
- Produse
163Lei114.10 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Turda Anca
- Categorie: Devoțional exploratori
Nu va îngrijorați de nimic; ci în orice lucru aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri.
Filipeni 4:6
Într-o după amiază de August, împreună cu echipa cu care lucrez am preluat ultimul pacient și ne-am apucat de treabă. Aveam un caz ușor de rezolvat și entuziasmată, începusem să-mi fac planuri. Era ziua pregătirii și îmi doream atât de mult să ajung acasă mai devreme deoarece simțeam nevoia de odihnă și timp pentru a începe Sabatul. Însă lucrurile n-au decurs așa cum mă așteptam, ba chiar mai mult, au început sa se complice… Atunci când planurile îți sunt date peste cap, primul simțământ care te cuprinde este neliniștea. Așa a fost și în cazul meu dar în același timp am început să vorbesc cu Dumnezeu: Doamne, Tu îmi cunoști planurile, nevoile mele,Tu știi că am avut o săptămâna lungă și grea; Te rog, Te rog fierbinte, ajută-ne să finalizăm acest caz! La un moment dat, colega mea pornește radioul și aud o melodie ce-mi transmitea un mesaj atât de clar, un răspuns la rugăciunea mea stăruitoare – „O, suflete stai liniștit ‘naintea Domnului”. În îngrijorarea mea acel cântec a fost ca un pansament pentru sufletul și mintea mea. Am primit asigurarea că El m-a auzit și voi încheia ziua cu bine doar să stau liniștită. Nu a durat mult și am finalizat cazul. În timp ce ne pregăteam de plecare le-am împărtășit colegilor mei sentimentele ce le-am trăit în acea după amiază, întrebându-i dacă-și amintesc ce melodie s-a cântat la radio. Surprinzător a fost faptul ca nici unul dintre ei nu a realizat acel moment. Eram plină de recunoștință, cu o stare de bine greu de exprimat că Dumnezeu mi-a răspuns personal la rugăciune, împărtășind colegilor mei experiența care a fost atât de binefăcătoare sufletului meu, care m-a înviorat, mi-a dat putere și energie să am un sabat plin de pace și bucurie. Tinere, când îngrijorările te apasă, ești neliniștit, abătut, în orice lucru, oricât de mare sau mic ar fi, adu-l la cunoștința lui Dumnezeu și fii plin de încredere ca El îți va răspunde. Îmi doresc din tot sufletul sa trăiești și tu acel sentiment de recunoștință pe care nu-l poți exprima în cuvinte, care te înviorează, te întărește și are puterea de a-ți schimba viața.
- Detalii
- Scris de: Miriam Pop
- Categorie: Devoțional exploratori
Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu, care este în ceruri.
Matei 18.10
Eram la o oră de chimie iar profesoara ne vorbea despre atomi. Cum că ei sunt formați din: nucleu și învelișul electronic, că nucleul este format din protoni și neutroni iar învelișul din electroni. Și gândul mi-a zburat la noi, exploratorii, și diferența pe care noi o putem face. Și o facem fără să fim conștienți.
Cred că și voi v-ați gândit la fel ca mine, cel puțin o dată-n viață: că sunt prea mică, sunt doar un copil, că nu sunt importantă, că nu sunt ascultată. ...Ce pot face eu?... Ce diferență?... Niciuna. Însă, am învățat o lecție foarte importantă la acea oră de chimie.
Atunci când se calculează masa atomului, nu se iau în calcul electronii deoarece sunt foarte mici și au o masă extrem de mică. Se iau în calcul doar protonii și neutronii care formează atomul. Însă deși electronii sunt atât de mici și masa lor nu este luată în calcul, ei sunt cei care produc toate legăturile și reacțiile chimice, sunt cei care cauzează mișcarea atomilor. Cu alte cuvinte, totul din jurul nostru se întâmplă datorită schimburilor dintre electroni.
Niciodată să nu uitați: voi sunteți ca niște electroni. Chiar dacă vi se pare că sunteți mici și neînsemnați, cu ajutorul Tatălui Ceresc, puteți face o diferență enormă. Puteți avea un mare impact asupra celor din jurul vostru, chiar dacă nu sunteți conștienți de asta.
Dragul meu explorator, azi te provoc: lasă ca cei din jur să vadă diferența!
- Detalii
- Scris de: Alina Mogheri
- Categorie: Devoțional exploratori
Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși, limbile vor înceta, cunoștința va avea sfârșit.
1 Corinteni 13:8
În anul 1962 se năștea micuțul Rick Hoyt, un copil mult așteptat în familie. Din cauza unor complicații apărute la naștere, copilul a fost diagnosticat cu tetrapareză spastică (paralizie cerebrală), fără șanse de a avea o viață normală, acesta neputând să vorbească sau să meargă vreodată. Medicii nu le dau speranțe părinților, ba chiar le recomandă internarea la un centru specializat, spunându-le că toată viața copilul lor va fi „o legumă”. Părinții lui Rick nici nu concept o astfel de idee, ci își doresc să îi ofere copilului lor toată dragostea. De-a lungul timpului, ei observă că Rick este un copil inteligent, îl ajută să învețe alfabetul, să îl ducă la înot. Cu ajutorul unui computer interactiv, Rick a învățat să se exprime, tastând cuvinte cu ajutorul mișcărilor capului. Rick a reușit să termine liceul iar apoi Boston University, cu diploma „Special Education”, devenind primul absolvent non-vocal și contribuind ulterior la dezvoltarea unor sisteme de comunicare pentru persoanele cu dizabilități.
Dar pentru că îi plăcea sportul, la vîrsta de 15 ani, îl roagă pe tatăl său să participe împreună cu el la o cursă caritabilă de alergare. Tatăl îl împingea pe Rick în scaunul cu rotile, reușind să alerge 8 km. A fost prima din multele curse ce au urmat ulterior. Au participat chiar și la triatlon, probă desfășurată în 17 ore. Au participat împreună la peste 1100 de curse, demonstrând tuturor că „totul este posibil”.
Un tată care nu a renunțat atunci când a primit cea mai cruntă veste din partea medicilor, părinți care au găsit soluții și au făcut ca viața fiului lor să capete un sens, părinți care au demonstrat că prin dragoste și sacrificiu, orice este posibil.
Chiar dacă problemele cu care te confrunți tu acum sunt de altă natură, poate o materie mai complicată la școală te demoralizează, poate infidelitatea celui mai bun prieten, poate o problemă de sănătate…nu uita că pentru orice situație, la părinți vei găsi întotdeauna brațe deschise și iertare, dar mai ales, dragoste!
Dragul meu explorator, ești iubit! Ți-o spun părinții, o scrie Dumnezeu în inima ta!
- Detalii
- Scris de: Marin Chirileanu
- Categorie: Devoțional exploratori
De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.
Romani 8:28
Împreună cu un grup de exploratori parcurgeam creasta Făgărașului, Vârful Negoiu- Vârful Moldoveanu, după ce petrecusem o noapte destul de răcoroasă la cort, lângă Lacul Călțun.
Ne trezim dimineața devreme, facem un ceai la primus, mâncăm ceva fugar, strângem corturile și plecăm pentru a parcurge o altă porțiune din creastă. Mă rog Domnului să fie cu noi. Știam că urmează câteva porțiuni de traseu mai dificile. Trecem cu bine prin locul numit „La trei pași de moarte” și ne îndreptăm spre Vârful Mircii. Ne întâlnim cu un grup care tocmai se întoarcea de pe traseu, iar conducătorul grupului îmi spune că partea ce traversa Vârful Mircii, se surpase, rămăsese doar o brână, copiilor le-a fost frică și s-au întors. Devenisem puțin îngrijorat, mă rog din nou Domnului să ne ocrotească pașii și să ne dea vreme bună. După doar cinci minute, se ridica ceața din vale și ne învăluie. Nu mai vedem nimic. Ma rog din nou: „O Doamne, împrăștie ceața să vedem poteca și așa destul de periculoasă.” Dar ceața devine mai densă. Abia se vedea la jumătate de metru. Nu ne puteam opri, blocam traseul. Într-un final, depășim acea porțiune dificilă, începem coborârea, iar ceața abia atunci se ridică. Privim în sus și vedem dificultatea traseului și hăul de sub poteca surpată. Copiii privesc și îmi spun: „Dacă nu ar fi fost ceață, nu am fi avut curaj să traversăm acea porțiune”. Mă supărasem că Dumnezeu nu îmi ascultase rugăciunea de a împrăștia ceața. Am înțeles că problema nu era la ceața de pe munte, ci la ceața de pe ochii mei. Nu văzusem că de fapt Dumnezeu răspunsese foarte prompt la rugăciunea mea de a ne ajuta să traversăm acea porțiune dificilă. Acolo, pe spinarea muntelui, îi mulțumim împreună Domnului pentru călăuzire. De acolo, nu ne-a mai fost frică. Am înțeles că Domnul e cu noi. Am atins toate obiectivele propuse, în siguranță.
Roagă-te Domnului să fie cu tine azi. Ai încredere în călăuzirea Lui. Chiar dacă nu auzi sau vezi răspunsul, El este lângă tine. Mergi înainte! Curând vei ajunge pe vârf.
- Detalii
- Scris de: Cipriana Gedö
- Categorie: Devoțional exploratori
Să nu te părăsească bunătatea și credincioșia. Leagăți-le la gât, scrie-le pe tăblița inimii tale!
Proverbele 3:3
Am fost elevă într-o perioadă în care se mergea la școală și sâmbăta. Eu nu mergeam. Era ziua de mers la biserică. Era cel mai frumos loc și cea mai frumoasă zi a săptămânii. Dar lunea începea povestea. Colegii: „A zis profa de chimie că dacă nu vii sâmbătă la școală, nu-ți încheie media.” „Tu chiar nu poți să vii odată sâmbăta?” Sau: „Fetițo, să știi că școala e laică! Aici nu faci ce vrei tu!” Sau „Ia spune lecţia, să te văd, o știi? Că sâmbăta tu te duci la biserică în loc să vii la scoală!” Şi uite așa, eu duminică de duminică circulam prin oraș pe la colegi ca să copiez din caietul lor lecția ce le-o predase sâmbăta. Nu odată venea câte un profesor, mă scotea din oră și mă ținea la discuții ca să mă convingă că greșeam. Eram un copil extrem de timid. Dar aveam un secret care era arma mea perfectă. De fiecare dată când simțeam că nu mai rezist, mă gândeam că Dumnezeu e mândru de mine. Și toată ființa mea se umplea de o liniște pe care nu ți-o pot descrie.
Într-o zi de luni profesorul de fizică, a intrat în clasă, a deschis catalogul și m-a întrebat: „Ce e aia AZȘ? Asociația zburătorilor suspendați?” Tu ce-ai fi răspuns? Am tăcut. Am așteptat să aud copiii râzând sau chicotind. Dar n-a râs nimeni. Profesorul rămăsese să râdă singur, dacă mai putea... Așa a fost aproape tot timpul. Dar trebuie să mă crezi că nu mi-a părut niciodată rău! Știi de ce? Fetița fragilă și timidă din clasele primare a învățat că ceea ce crezi și iubești nu se ține în ascuns, ci trebuie afirmat și apărat. Adică nu pune în buzunarul de la spate al blugilor ceea ce ai mai prețios. De acolo poate fi furat atât de ușor, chiar fără să-ți dai seama. Nu te rușina de ceea ce crezi doar pentru că ceilalţi nu cred că tine. Cine și când a hotărât că e bine cum zic ei? Ți-ai văzut vreodată părinții căutând ceva prețios pe care l-au pus bine, așa de bine că nu mai știau unde l-au pus? Și nu l-au mai găsit... Nu-ți ascunde credința și convingerile la spate! Te asigur că ele se vor întări. Foștii mei profesori nu vor ști niciodată cât bine mi-au făcut!