- Detalii
- Scris de: James A. Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Sunt plini de sevă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe care i-a sădit El. În ei își fac păsările cuiburi.
Psalmul 104:16,17
Ca şi cedrii din Liban, bradul Douglas, care din punct de vedere economic, este cel mai valoros copac din America, este plin de sevă, aşa cum vom ilustra mai jos. Lemnul lui este moale, durabil, şi cu striuri drepte şi astfel, uşor prelucrabil. 2,5 miliarde din 15,5 miliarde de metri de scândură de lemn moale produsă în Statele Unite în 1973 proveneau din bradul Douglas.
Bradul Douglas nu este un brad adevărat şi are un nume ştiinţific care înseamnă „cucută falsă”. Copacul a fost descoperit în Oregon, în 1825, de un botanist scoţian numit Douglas, de la care şi-a luat numele.
Este nevoie cam de 20 de ani ca un puiet de 30 cm să ajungă la 10-12 m. Copacul nu este gata să fie tăiat până când nu are 70 de ani. Apoi trebuie doar patru minute şi jumătate ca gigantul, înalt de 85 m, să cadă, tăiat de un fierăstrău electric.
Sunt folosite două metode de restaurare. Pentru a planta coastele de deal inaccesibile, sunt împrăştiate seminţe din elicopter. Un înveliş dintr-o substanţă chimică verde-albastră, numită endrin, împiedică păsările şi rozătoarele să le mănânce. Dacă o veveriţă mănâncă o sămânţă învelită, va avea dureri de stomac şi nu va mai mânca alta vreodată. Culoarea albastră verde face, de asemenea, seminţele mai puţin vizibile pentru păsări.
Cel mai mare inamic al bradului adult Douglas este un gândac care, de obicei, atacă doar copacii slabi sau bolnavi. Atunci când gândacul bradului Douglas se naşte într-un copac sănătos, vom afla că acesta este plin de sevă. El secretă un izvor de răşină atât de puternic încât gândacul este împins afară din scoarţă.
În întreaga Biblie copacii sunt folosiţi ca să reprezinte oamenii. Creştinii sănătoşi sunt asemănaţi cu copacii plantaţi lângă râuri de apă (Psalmul 1:3), din care ei pot primi multă sevă. Aşa cum un brad Douglas sănătos eşte plin de sevă şi poate rezista gândacului care l-ar distruge, şi creştinul sănătos este umplut cu Duhul Sfânt, care este cea mai bună apărare împotriva păcatului invadator.
- Detalii
- Scris de: James A. Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.
Geneza 3:1
Pentru că diavolul s-a folosit de şarpe ca s-o înşele pe Eva în Grădina Edenului, reptila a fost subiectul multor abuzuri. Ellen White face următoarea descriere a şarpelui, aşa cum apărea el înainte de păcat: „Era atunci cea mai înţeleaptă şi cea mai frumoasă creatură de pe pământ. Avea aripi şi, în timp ce zbura prin aer, apărea de o strălucire uimitoare, având culoarea şi sclipirea aurului şlefuit.” Patriarhi şi Profeţi, p. 53.(engl.).
O dată cu intrarea păcatului în lume, şarpele a fost blestemat să se târască pe pântece în loc să poată zbura printre copaci, aşa cum făcea odată.
Dar poate că şarpele, ca simbol, a primit mai multă condamnare decât merită. El este folosit în toată Biblia ca simbol al păcatului, şi există multe caracteristici ale şarpelui care se potrivesc unei astfel de descrieri. Dar dacă am putea separa caracteristicile lui Satana imputate şarpelui de caracteristicile care privesc pura vieţuire a acestui animal, poate că am putea aprecia valoarea şerpilor ca parte în echilibrul naturii.
Există o caracteristică fizică a şerpilor care oferă o ilustraţie foarte interesantă a trăsăturii diavolului în special şi poate a fiinţelor umane, în general. Neavând picioare, un şarpe depinde de solzii mari de pe pântecele său ca să se poată mişca. Aceşti solzi se suprapun în aşa fel încât creatura se poate mişca doar înainte, şi nu înapoi.
Ca şi şarpele după care este numit, Satana a ajuns în punctul din care nu mai poate da înapoi. După primul stadiu al rebeliunii sale din cer, Dumnezeu i-a oferit iertare lui Satana (numit atunci Lucifer) dacă îşi recunoștea cuvintele şi acţiunile greşite şi dacă se pocăia. Aproape că a făcut-o, dar mândria, ca şi solzii şarpelui, nu l-a lăsat să se întoarcă. De atunci, trebuie să învăţăm o lecţie din istoria lui Satana.
- Detalii
- Scris de: James A. Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
lată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!
Psalmul 133:1
Câinii de prerie nu sunt câini: ei sunt rozătoare înrudite cu şobolanii şi şoarecii. Sunt numiţi „câini” din cauza lătratului lor. Adulţii cântăresc fiecare cam 1 kg şi măsoară între 35 şi 40 cm lungime. Există cinci tipuri diferite de câini de prerie, dar cel cu coada neagră este cel care construiește celebrele „oraşe” din câmpie.
Un oraş al câinilor de prerie poate acoperi 75 de pogoane şi are aproape 1000 de locuitori. Fiecare pogon are între 20 şi 50 de intrări de vizuină, dintre care fiecare este o movilă de pământ împinsă şi presată de nasurile câinilor de prerie. Aceste movile au două scopuri. Ele formează observatoare ideale din care să se supravegheze lumea şi să se avertizeze dacă se apropie un pericol; şi ţin apa afară din vizuini în timpul ploilor grele când apa poate fi adâncă de câţiva cm pe prerie.
Câinii de prerie au mulţi inamici. Vulturii şi şoimii pot să se năpustească de sus; lincşi şi coioţi pot alerga după ei pe câmpie, iar bursucii pot săpa după ei.
Un oraş al câinilor de prerie este împărţit în mici secţiuni, numite coterii. Fiecare coterie este populată de un clan de câini de prerie care recunosc drepturile de membru ale fiecăruia dintre ceilalţi colocatari. Toţi membrii unei coterii împărtăşesc totul în vizuini şi hrană.
Membrii unei coterii sunt jucăuşi unii cu alţii şi manifestă afecţiune, dar nu au nimic de a face cu membrii coteriilor din vecini. Luptele izbucnesc deseori de-a lungul graniţelor între coterii, iar puii câinilor de prerie află curând cât de departe de vizuina lor pot să meargă fără să dea de necaz.
Aceste mici animale au putut să supravieţuiască atacurile păsărilor şi fiarelor rămânând împreună în clanuri de familie unite şi colaborând în tot ceea ce fac. Putem învăţa mult de la ei în privinţa grijii pentru fraţii şi surorile noastre şi a părtăşiei.
- Detalii
- Scris de: James A. Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare in Împărăția cerurilor.
Matei 18:4
Nu este adevărat că adeseori suntem fascinaţi de lucruri care sunt cele mai mari, cele mai mici, cele mai înalte, cele mai lungi şi tot aşa? Se pare că avem o tendinţă naturală să comparăm lucrurile, să vedem care ajunge în vârf, după unele standarde.
Ştii care este cea mai mare creatură de pe pământ? Este balena albastră, un mamifer care poate cântări mai mult de 150 de tone şi poate avea 30 m lungime. Asta o face de 30 de ori mai mare decât un elefant, cel mai mare animal de uscat.
Cea mai mare pasăre este, desigur, struţul. Cel mai mare peşte este rechinul balenă, despre care se spune că are 18 m lungime şi cântăreşte până la 67 de tone. Cea mai mare reptilă văzută vreodată a fost un crocodil din sud-estul Asiei, care avea 10 m lungime şi cântărea mai mult de 3 tone. Poţi să-ţi imaginezi asta?
Cea mai mare creatură din lume care nu este pasăre, mamifer, peşte sau reptilă este calmarul gigant, care este ceva asemănător cu o caracatiță având două braţe ce pot atinge 10 m lungime. Şi este greu de crezut, dar există un fel de crab care trăieşte în Japonia şi are un corp care are 30 cm în diametru şi picioare care ajung să păşească la o distanţă unul de altul de 3 m. Cea mai mare insectă este gândacul african Goliat, de 15 cm.
În vremurile moderne nu a existat nici o fiinţă omenească mai înaltă de 2,43 m. Dar credem că Adam era de mai mult de două ori mai înalt decât oamenii care trăiesc azi, şi că descendenţii lui imediaţi erau, probabil, nu cu mult mai scunzi decât era el.
Într-un fel asemănător cu maniera în care ne comparăm cu animalele şi alte lucruri vii, deseori ne comparăm pe noi înşine cu unul sau altul şi credem că este mai bine să fii mai înalt, mai mare sau mai în vârstă. Dar nici un pic de laudă de sine nu ne va face mai importanți. Nu contează deloc, cu adevărat, cine este cel mai înalt sau cine este mai mare sau cine are cele mai bune note. Isus ştia ce valoare acordă Dumnezeu oamenilor şi El a spus că persoana care are acea atitudine de umilinţă pe care o are un copilaş, este cea mai mare în faţa lui Dumnezeu.
- Detalii
- Scris de: James A. Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Lăudaţi pe Domnul! Laudă, suflete, pe Domnul! ...El a făcut cerurile şi pământul, marea şi tot ce este în ea.
Psalmul 146:1,6
În Africa există o muscă ce bate din aripi de 120 de ori pe secundă. Când s-au făcut fotografii cu viteză mare muştei în mişcare, s-a descoperit că ea are nevoie de o miime de secundă pentru o bătaie în jos din aripi. Musca se „odihnea” apoi pentru două miimi de secundă. Şi avea nevoie de o altă miime de secundă pentru o bătaie în sus. Şi din nou musca se odihnea, dar pentru patru miimi de secundă, de data aceasta. Gândeşte-te, în opt miimi de secundă, această muscă realizează o combinaţie întreagă - o bătaie în sus şi în jos, dar petrece de trei ori mai mult odihnindu-se decât lucrând.
S-a descoperit că alte insecte bat din aripi de aproape 2000 de ori pe secundă. Iar musca-planor are un alt talent; ea poate face o tumbă completă într-o sutime de secundă, după care zboară în direcţia opusă celei pe care o avea când a făcut saltul.
Una dintre întrebările fără răspuns despre natură este cum aterizează pe tavan musca obişnuită de casă. Ca să facă acest lucru, ea trebuie să se întoarcă cumva cu capul în jos ca să se prindă de tavan. Există câteva teorii, dar acest lucru este, probabil, posibil prin faptul că musca se apropie de tavan dintr-o parte. Nimeni nu ştie sigur.
Cea mai rapidă insectă zburătoare este musca dragon. Ea a fost cronometrată cu 90 km pe oră. Un gândac de 10 cm din Panama, poate zbura cu o viteză de 50 km pe oră. Având un corp tare, acest gândac pune o adevărată problemă motocicliştilor.
O insectă mică, numită coadă săritoare stă pe un izvor sub presiune. Când „supapa” izvorului se deschide, jetul proiectează insecta pe o distanță de 12 cm. Această insectă are o lungime de 2,5 mm. Ca un om să egaleze această performanţă, ar trebui să sară 90 m.
Când ne gândim la multele şi minunatele creaturi ale lui Dumnezeu, poate nu ne gândim la toate aceste mici insecte. Dar unele dintre cele mai mici insecte sunt printre creaturile Sale cele mai uimitoare.