Salutare, dragul meu cititor! Nici nu știu cum să mă prezint sau cum să mă adresez ție, omul pregătit să mă cunoască exact așa cum sunt, cu bune și cu rele. Permite-mi să încerc totuși să mă prezint!
Eu sunt Alma și am 17 ani. Aceeași Alma care am fost și până la traversarea acestei etape despre care scriu aici. Aceeași fire prietenoasă, jucăușă, veselă și zglobie. Sunt același om înțelegător, gata să sară mereu în ajutorul oricărui suflet aflat în impas. Tot vorbăreață sunt. Și îmi plac la fel de mult clătitele și înghețata, chiar dacă acum le mănânc tot mai rar. Sunt și acum supărăcioasă și în continuare fac greșeli fără să vreau. Dar încă cer scuze și tot încerc să îndrept lucrurile. Încă citesc pasaje din Biblie și încă am multe nelămuriri. Încă plâng destul de des și continui încă să zâmbesc, chiar dacă trec prin perioade grele și e tot mai des ploaie pe strada mea. Deci, așa cum am menționat și mai devreme, sunt tot eu, Alma.
Am trecut cu Iisus de mână prin momente de slăbiciune, care într-un final m-au făcut mai puternică și mai curajoasă, și prin momente de tristețe, ca mai apoi să știu ce gust dulce are fericirea și să o prețuiesc mai mult; dar și prin momente de zbucium, pentru a învăța că nimic nu este mai important decât pacea sufletului.
Dumnezeu mi-a adus în cale oameni minunați și deosebiți, care m-au îndrumat, m-au susținut și mi-au oferit câte o părticică mică din ei, făcându-mă un om mai frumos și mai complex; dar am întâlnit și o mulțime de oameni care m-au doborât sau care m-au abandonat, dar de la care am luat doar ce a fost mai bun. Căci, omule drag, viața asta este plină de lecții și învățături.
Am scris acestă carte, Sunt tot eu, Alma, doar pentru a scoate în evidență faptul că fiecare om este trimis cu un scop, iar fericirea ta nu depinde de nimeni la modul absolut, ci doar de Dumnezeu și de felul în care te raportezi la darurile pe care El ți le-a oferit.