Isus Hristos este cu siguranță cea mai controversată persoană din istoria umanității, aspect generat nu numai de anumite declarații pe care le-a făcut despre Sine în evanghelii, ci și de modul în care a fost înțeles de-a lungul istoriei gândirii creștine.
Probabil că întrebarea pe care Isus o adresează ucenicilor în Matei 16:13, „Cine spun oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”, este una dintre cele mai importante și pline de semnificație întrebări din Sfânta Scriptură. El era conștient de importanța înțelegerii corecte în problemele teologice, care funcționează ca premisă și model ce influențează concepția hristologică, soteriologică și axiologică a oamenilor.
Controversele cu privire la persoana lui Isus Hristos au devenit efervescente chiar din timpul vieții Sale pământești, fapt ce poate fi observat relativ ușor studiind din evanghelii pasajele care descriu discuțiile aprinse dintre Isus și împotrivitorii Săi (farisei, saduchei, cărturari). Pentru monoteismul absolutist iudaic, afirmațiile lui Isus despre Sine însemnau negarea crezului fundamental „Șema Israel”, pasaj în care Dumnezeu este prezentat ca singurul Dumnezeu. Credința în Isus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Salvator al lumii a fost preluată de apostoli, aceasta devenind tema principală a discursului și a scrierilor acestora.
Cartea Întruparea infinitului poate fi încadrată în mainstreamul hristologiei adventiste. Autorul abordează cele mai semnificative pasaje hristologice din Sfânta Scriptură, surprinzând principalele provocări ale dezbaterii hristologice și expunând cu onestitate punctele de vedere majore și consecințele teologice ale acestora. Cartea se adresează atât publicului specializat, prin profunzimea dezbaterii, cât și celui larg, prin simplitatea limbajului.