Întrebarea tânărului bogat: „Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” este întrebarea pe care și-o pune fiecare om. Omul a fost creat pentru a trăi. Ceea ce dorește cel mai mult este să trăiască. Poate să fie cea mai nenorocită viață, însă, când vine ceasul morții, omul se agață cu disperare de viață.
Pentru a avea viață, este în stare să facă orice, să plătească oricât, să facă tot felul de sacrificii. „Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” Este strigătul disperat al inimii omului. Iar răspunsul lui Hristos este simplu: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3).
Vezi? Secretul vieții veșnice nu constă doar în cunoașterea unui set de doctrine sau în afilierea la o biserică anume. Secretul este cunoașterea unei persoane: Isus Hristos. Creștinismul adevărat implică relația între două persoane: Tu și Hristos. Ceea ce contează cel mai mult în experiența ta spirituală nu este în CE crezi, ci în CINE crezi.
Pentru că… ISUS este totul, prietene!
Volumul de față este rezultatul muncii unor teologi adventiști care au explorat împreună înțelegerea biblică a naturii și misiunii bisericii. Ni s-a spus că „biserica lui Hristos, așa slabă și cu defecte cum pare, este singurul obiect de pe pământ asupra căruia El Își îndreaptă atenția și grija Sa supremă” (MPSE 15). Prin urmare, este de datoria fiecărui membru al ei să își formeze o concepție biblică solidă despre natura acestei biserici asupra căreia Hristos Își îndreaptă „atenția și grija Sa supremă”.
Această preocupare profundă a lui Hristos pentru biserica Sa a fost motivul care a stat la baza inițierii de către Institutul de Cercetări Biblice (BRI) al Conferinței Generale a unei serii de studii despre natura și funcția bisericii. Primul din setul de trei volume care au fost gândite să abordeze această problemă a fost publicat în 2009 în original și în 2014 în colecția de față, sub titlul Introducere la teologia rămășiței. O perspectivă ecleziologică adventistă. Acesta este al doilea volum al setului și tratează subiecte extrem de relevante, cum ar fi unitatea bisericii, mesajul ei și misiunea pe care o are de îndeplinit în lume. S-au analizat nu doar materialele biblice pe această temă, ci și evoluțiile teologice din perioada postapostolică, cu scopul de a plasa ecleziologia adventistă în cadrul istoriei creștine, în calitatea acestei biserici de rămășiță escatologică.
În urma lecturii acestui volum, orice pastor, profesor, lider și membru al bisericii care, asemenea lui Hristos, are o înaltă prețuire pentru biserică va avea de câștigat. Va înțelege mai bine mișcarea adventistă și sperăm că va fi inspirat să contribuie la unitatea bisericii, să îi aprofundeze mesajul și să se implice în misiunea ei.
Lectura acestei cărți vă va asigura nu doar o companie plăcută, ci veți simți o adiere de vânt proaspăt, credința parcă vă prinde aripi, iar curajul de a rămâne lângă Dumnezeu în orice circumstanțe va fi întărit. Ideea călăuzitoare a cărții este scoaterea în evidență a nevoii de reformare a bisericii medievale.
Capitolele cărții sunt ca niște tablouri, parțial independente, parțial conectate cu celelalte, cititul cărții devenind vernisajul expoziției Reformei.
Erasmus din Rotterdam, Marthin Luther - călugărul care a descopertit Evanghelia, Johann Eck - opozantul mai catolic decât papa, Femeile reformei, Philipp Melanchthon, Frederic cel Înțelept - sunt doar câteva titluri din cuprinsul cărții.
Pastorul Gheorghe Graur a făcut parte din generațua de aur a pionierilor AZȘ din prima jumătate a secolului XX. Absolvent al Școlii Misionare de la Stupini în anul 1933, a iubit biserica și a slujit-o cu devotament până la vârsta de 85 de ani, când s-a stins din viață.
Istoria Bisericii Adventiste din România este publicată în memoria pastorului Gheorghe Graur, care și-a petrecut ultimii treizeci de ani din viață căutând, cercetând și analizând diverse surse și documente, vorbind cu oameni ai credinței care au trăit evenimentele pătrunderii soliei advente în România. O particularitate care iese în evidență este faptul că acesta a prezentat evenimentele mai mult ca pastor și mai puțin ca istoric, ceea ce face ca lucrarea să fie plăcută, captivantă și ușor de citit.
Volumul 7 a fost publicat la sfârșitul anului 1902.
Cartea cuprinde sfaturi pentru slujire, precum și mesaje punctuale pentru diverse aspecte ale lucrării. Alte probleme abordate sunt evanghelizarea în marile orașe, cu implicarea largă a membrilor , lucrarea în zone albe, prin misionari și familii de credincioși, precum și responsabilitatea bisericii față de bătrânii lucrători.