"Ellen White, autoarea acestei cărți, a fost o tânără de numai șaptesprezece ani atunci când și-a început lucrarea. Ea a cunoscut luptele copilăriei și ale tinereții cu puterile întunericului și, de asemenea, viața de biruință în Hristos... Sfaturile cuprinse în această carte sunt o moștenire prețioasă și ar trebui să fie în mâinile tuturor tinerilor noștri de astăzi... Sperăm ca interesul tinerilor noștri pentru această carte să-i conducă la un studiu atent al tuturor soliilor care au fost transmise bisericii rămășiței prin Spiritul Profetic." (M. E. Kern)
Cartea adresează o chemare la slujire pentru toţi tinerii.
Ellen White trece proba focului este cartea care merită să fie citită de cei împotriva lui Ellen White, cât și de cei favorabili lui Ellen White.
Și unii, și alții vor afla istoria criticii și criticilor ei, cu elementele care pot genera distorsionări ale scrierilor ei. Inspirația, autoritatea și metodele de interpretare sunt cele trei paliere care pot face diferența dintre acceptarea și respingerea darului ei profetic. Autorul demonstrează de ce Biserica Adventistă este acuzată pe nedrept (din interior și din exterior) că îi acordă o importanță nemeritată lui Ellen White. Ea a fost inspirată la fel ca scriitorii Bibliei, dar autoritatea sa nu este egală cu cea a Bibliei, ci este o autoritate delegată circumscrisă. Cum și de ce? Veți afla citind această carte.
Cei care o apreciază pe Ellen White vor afla că este ceva de condamnat să o așeze pe Ellen White pe picior de egalitate cu Biblia sau mai presus de Biblie. Ellen White însăși și-a dorit ca scrierile ei să îi îndrepte pe cititori spre Biblie și spre relația cu Dumnezeu, nu să fie niște arme cu care creștinii (adventiști) să se atace și să se pună la zid. Pericolul interpretării legaliste a scrierilor ei încă persistă. Citiți și veți învăța cum să îi acordați lui Ellen White locul pe care îl merită și și l-a dorit.
Ultima cuvântare publică a lui Ellen White în cadrul unei sesiuni a Conferinței Generale a Adventiștilor de Ziua a Șaptea a constat din următoarele cuvinte, în timp ce, cu greu din cauza anilor, ținea pe brațe Biblia: „Fraților și surorilor, vă recomand această carte!” Atât.
Ce este un sfânt? Dacă sfinții sunt personaje pozitive, de ce se spune în popor că „până la Dumnezeu te mănâncă sfinții”?
Cum au ajuns sfinții din persoane despre care se spune că au avut o viață meritorie să-l „mănânce” pe cel ce vrea să ajungă la Dumnezeu? Și mai ales cât din viața lor a fost realitate și cât legendă?
Fabrica de sfinți este o investigație sinceră și bine documentată despre un fenomen care a marcat decisiv istoria bisericii creștine. Sfinții nu sunt astăzi doar modele de pietate și evlavie oferite ca pildă credincioșilor, ci mult mai mult decât atât. Ei sunt considerați patronii spirituali ai unor localități sau biserici, rămășițele lor trupești sunt prețuite ca adevărate comori făcătoare de minuni, un număr impresionant de oameni se adună pentru a-i venera în procesiuni, iar câștigul financiar provenit din promovarea cultului lor nu este nicidecum de neglijat. Este asta însă ceea ce și-au dorit ei? A poruncit Scriptura să facem așa?
Dincolo de legende și tradiții, creștinismul are nevoie să redescopere puterea uimitoare a adevărului. Isus a spus despre Sine cu autoritate: „Eu sunt... Adevărul” și urmașii Săi au nevoie să își zidească orice convingere și credință pe adevăr. Doar adevărul are putere să ne facă liberi și să ne conducă la Dumnezeu. Adică exact ceea ce ne dorim fiecare dintre noi.
Benone Lupu s-a născut în 1966 la Târgu Neamț. Este doctor în teologie și pastor în Biserica Adventistă din Italia. A mai publicat la Editura Viață și Sănătate lucrările: A fost vreodată Petru la Roma?, Perspectivă din abis, Maica Domnului pe care n-am cunoscut-o și Valdenzii.
Cartea L-am văzut pe Dumnezeu de la spate este o colecție de experiențe cu Dumnezeu, din activitatea pastorală sau din viața personală, povestite cu emoție de cei care le-au trăit. Autorii au convingerea că Dumnezeu a intervenit în mod direct într-un moment al vieții lor, iar urmele prezenței Lui au fost vizibile și clare.
Cartea este însă și o invitație la analiza propriei întâlniri cu Dumnezeu. Dincolo de aspectele raționale atât de importante ale religiei, creștinismul este în esență o relație personală cu Dumnezeu. De aceea, El Se descoperă într-o manieră unică în viața fiecăruia dintre noi.
Atunci când observăm semnele prezenței Sale, inima se umple de bucurie și credință, așa cum s-a întâmplat cu autorii acestor istorii. Atunci ne dorim să Îl privim cât mai curând față în față.
Fie ca toți cei ce vor citi această carte să aibă bucuria de a rosti la finalul ei, privind cu recunoștință în propria viață: „L-am văzut pe Dumnezeu de la spate.”
În ultima jumătate a secolului al XIX-lea, în unele biserici protestante, femeilor li s-au încredinţat roluri de conducere.
Acest lucru a fost valabil şi cu privire la Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea:
- Trei dintre primii unsprezece trezorieri ai Conferinţei Generale (1871-1883) au fost femei.
- Dintre cei nouăsprezece editori ai publicaţiei Youth's Instructor, care au slujit în perioada 1852-1899, unsprezece au fost femei.
- L. Flora Plummer a condus Departamentul Şcoala de Sabat al Conferinţei Generale timp de douăzeci şi trei de ani.
- Între anii 1878 și 1910, Biserica Adventistă a acordat autorizaţie de a predica pentru treizeci şi una de femei.
Ellen White a evidenţiat adesea faptul că „Domnul are o lucrare pentru femei, aşa cum are pentru bărbaţi. Ele pot să ajungă aproape de inima unor oameni la care bărbaţii nu pot ajunge.” (Review and Herald, 26 august 1902)
În volumul Fiice ale lui Dumnezeu, au fost adunate părţi semnificative din sfaturile adresate de Ellen White femeilor din lucrarea lui Dumnezeu, dar şi cuvinte de încurajare, apreciere şi mângâiere din scrisori adresate unor prietene sau rude care treceau prin situaţii deosebite – boală, pierderea soţului sau a unui copil – sau urmau să ia hotărâri decisive pentru viaţă. Este abordat şi subiectul restabilirii şi susţinerii respectului de sine, ajutându-le pe femei să ştie că sunt importante şi valoroase în ochii lui Dumnezeu.