Privește cu alți ochi de Ty Gibson dezvăluie adevărata frumusețe a caracterului lui Dumnezeu. Prin povestea personală a autorului și explorări intense ale Scripturilor, această carte te invită să redescoperi iubirea, mila și dreptatea lui Dumnezeu într-o lumină nouă.
De la întrebări provocatoare despre suferință și rău până la revelațiile despre sacrificiul lui Hristos, cartea te îndrumă să vezi pe Dumnezeu nu ca pe un judecător distant, ci ca pe un Tată iubitor, plin de har și compasiune.
Ideală pentru cei care caută răspunsuri clare și o relație autentică cu Dumnezeu, Privește cu alți ochi este o călătorie transformatoare care te va face să te îndrăgostești din nou de Cel care te-a creat.
Simplitatea trăirii credinței prin încrederea puternică în Dumnezeu, susținută de rugăciune, este seninul de pe bolta acestei narațiuni care vine din experiența reală trăită de eroii cărții, pe care îi putem întreba, atinge și îmbrățișa, pentru că sunt printre noi, cu realitatea vieții lor inundată de bucuria mântuirii și de misiunea pe care o fac ca răspuns la dragostea necondiționată a lui Isus.
În urma lecturării acestei cărți, ca în urma unui test, te vei întreba: „Ce trebuie să fac ca să trăiesc și eu o experiență asemănătoare?” Și răspunsul nu va întârzia. Iubirea începe cu tine!
(cartea conține fotografii pe care autorul le-a pus la dispoziţie din arhiva personală)
Oricine a făcut în viaţă rugăciunea domnească a înălţat spre cer cererea „Vină Împărăţia Ta” şi ştie, subiectiv, cum e să aştepţi. Când va răspunde Dumnezeu la această petiţie este tema acestui studiu - o incursiune echilibrată în ţesătura escatologiei creştine, aşa cum se reflectă ea în experienţa bisericii, în teologie şi în textul biblic.
Substantivul „parusie” provine din limba greacă modernă şi se referă la setul de învăţături care au de-a face cu a doua venire a lui Isus Hristos. Preocuparea cu apropierea şi întârzierea parusiei este nu doar un titlu de carte, ci reprezintă, mai ales, două extremităţi între care dansează pendulul aşteptării creştine.
Ca profesor de Noul Testament, cu pasiune pentru escatologie şi apocaliptică, autorul încearcă să ofere un răspuns cu relevanţă teoretică şi practică la dilemele legate de timpul sfârşitului, Laurenţiu Moţ, autor al mai multor studii de specialitate, este, în prezent rectorul Universităţii Adventus.
La mai puțin de un an de la apariția ei în limba engleză, cartea Where are we going? este disponibilă acum și în limba română, în urma unei inițiative a Uniunii de Conferințe a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Titlul cărții, o actualizare a celebrelor cuvinte Quo vadis? din legendara întâlnire dintre apostolul Petru și Domnul Hristos, provoacă biserica la un răspuns în fața crizelor contemporane. Publicul-țintă este reprezentat de lideri, de la prezbiterul unei bisericuțe la slujbașul ales pentru o funcție la Conferința Generală. Echilibrată, dar curajoasă, Încotro ne îndreptăm? este o carte bazată pe experiențele trăite „în prima linie a frontului”.
În ultima jumătate a secolului al XIX-lea, în unele biserici protestante, femeilor li s-au încredinţat roluri de conducere.
Acest lucru a fost valabil şi cu privire la Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea:
- Trei dintre primii unsprezece trezorieri ai Conferinţei Generale (1871-1883) au fost femei.
- Dintre cei nouăsprezece editori ai publicaţiei Youth's Instructor, care au slujit în perioada 1852-1899, unsprezece au fost femei.
- L. Flora Plummer a condus Departamentul Şcoala de Sabat al Conferinţei Generale timp de douăzeci şi trei de ani.
- Între anii 1878 și 1910, Biserica Adventistă a acordat autorizaţie de a predica pentru treizeci şi una de femei.
Ellen White a evidenţiat adesea faptul că „Domnul are o lucrare pentru femei, aşa cum are pentru bărbaţi. Ele pot să ajungă aproape de inima unor oameni la care bărbaţii nu pot ajunge.” (Review and Herald, 26 august 1902)
În volumul Fiice ale lui Dumnezeu, au fost adunate părţi semnificative din sfaturile adresate de Ellen White femeilor din lucrarea lui Dumnezeu, dar şi cuvinte de încurajare, apreciere şi mângâiere din scrisori adresate unor prietene sau rude care treceau prin situaţii deosebite – boală, pierderea soţului sau a unui copil – sau urmau să ia hotărâri decisive pentru viaţă. Este abordat şi subiectul restabilirii şi susţinerii respectului de sine, ajutându-le pe femei să ştie că sunt importante şi valoroase în ochii lui Dumnezeu.