Copiii colorează folosind un instrument cu apă atașat cărții, pentru a scoate la iveală ilustrații cu personaje și episoade din Noul Testament: nunta din Cana, Isus – Păstorul cel bun, băiețelul cu pâini și pești, Zacheu, orbul vindecat de Isus, pescuirea minunată, intrarea în Ierusalim și crucea lui Isus.
Cartea poate fi colorată iar şi iar...si iar...
Jocuri biblice pentru copii isteți li se adresează tuturor copiilor care iubesc să studieze Biblia și să-i descopere înțelesurile.
Prin aceste jocuri, Alina Chirileanu îi invită pe copii, și nu doar pe ei, să citească Sfânta Scriptură, să se familiarizeze cu viața personajelor biblice, să memoreze anumite pasaje-cheie și să urmeze exemplele bune în viața de zi cu zi.
Cele 72 de jocuri dezvoltă cunoştinţele copiilor, spiritul de observaţie şi atenţia la detalii.
Prezentare autoare
„În 1999, am primit chemarea de a lucra cu și pentru copii. La început, a fost programul pentru «Licurici», apoi cel pentru «Companioni» și, în prezent, Departamentul Copii. N-a fost doar responsabilitate. A fost pasiune. Eu cred că lucrul pentru copii trebuie să fie simplu, sincer și luminos. Dacă vrem să facem credința atractivă pentru cei mici, trebuie să găsim provocări și diversitate în Cuvânt. Îmi place să remontez lucrurile în așa fel încât copiii, dar și cei mari să se simtă atrași pe un drum al descoperirii unor răspunsuri. Răspunsurile rămân în memorie dacă devin propriile descoperiri. Cred că locul în care am crescut, Vatra Dornei, mi- a imprimat convingerea că simplitatea și culoarea sunt secretul oricărei rețete. Mintea unui copil caută cu plăcere dacă simte că va fi frumos și că este posibil. Nu am nimic împotrivă dacă și perii albi parcurg uneori traseul copiilor. Ținta este comună!” Alina Chirileanu, Asistent director Departamentul Copii – Uniunea Română
Roda este o mică slujitoare în casa lui Ioan Marcu şi are ocazia să îi cunoască pe mulţi dintre apostolii şi ucenicii lui Isus. Când apostolul Petru e arestat şi aruncat în închisoare, credincioşii se adună să se roage pentru el chiar în casa lui Marcu. Roda le pregăteşte de mâncare, dar, în scurt timp, se trezeşte în centrul atenţiei tuturor, invitată să ia o decizie care îi va schimba viaţa pentru totdeauna.
Lui David Edgren îi place să povestească. E pastor şi locuieşte în Melbourne, Australia. Povestirile lui îi ajută pe copii şi adulţi să crească în credinţă şi să-L iubească pe Dumnezeu. Este autorul cărţilor „Mielul fără cusur”, „Talita. O poveste despre credinţă” şi „Giant Boots”.
Volumul Bunele maniere pentru copilul creștin conține 25 de capitole în care sunt prezentate într-un limbaj accesibil subiecte importante care au legătură cu viața noastră de zi cu zi. Veți găsi informațiile de bază, esențiale: ce să faceți și ce să nu faceți, ce este considerat politicos și ce poate trece drept grosolănie în ochii celorlalți.
Fiecare capitol include, pe lângă regulile de bună purtare în diferite circumstanțe, citate inspiratoare, versete biblice și fragmente literare care ilustrează modele de comportare manierată sau exemple de comportament necioplit, care trebuiesc cu siguranță evitate. O parte dintre capitolele cărții conțin teste de verificare a modului în care a fost înțeleasă și asumată informația prezentată.
Spre deosebire de alte materiale educative despre bunele maniere, volumul Bunele maniere pentru copilul creștin tratează subiectul dintr-o perspectivă inedită. A fi „civilizat”, „educat” sau „binecrescut” este, în primul rând, o datorie față de Dumnezeu. Un bun creștin este și un om care se poartă frumos. Cartea are un capitol dedicat exclusiv modului în care ar trebui să ne comportăm la biserică.
Felul în care ne salutăm reciproc, modul în care stăm la masă, punctualitatea la întâlniri, importanța igienei personale, calitatea conversațiilor cu cei din jur, atenția cu care îi tratăm pe membrii familiei, pe colegi și pe vecini, „banalele” formule de politețe și modul în care știm să ne comportăm pe stradă, la școală, la biserică și, mai nou, în mediul virtual – toate aceste detalii ne reprezintă. În funcție de aceste lucruri, oamenii pe care îi întâlnim (regulat sau întâmplător) își formează o părere despre noi, dacă avem sau nu „cei șapte ani de-acasă”.