CETATEA VIEȚII
Noul Ierusalim aduce cu sine și o nouă viață. Ne reamintește de Grădina Edenului (Geneza 2; 3), cu vegetația ei luxuriantă, cu apele ei limpezi ca cristalul și, în special, cu „pomul vieții” (cf. Apocalipsa 2:7). „Și mi-a arătat un râu cu apa vieții, limpede ca cristalul, care ieșea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului. În mijlocul pieței cetății și pe cele două maluri ale râului era pomul vieții, rodind douăsprezece feluri de rod și dând rod în fiecare lună; și frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor” (Apocalipsa 22:1,2).
Profetul Ezechiel văzuse deja o astfel de grădină minunată, cu râuri și copaci miraculoși: „Lângă râul acesta, pe malurile lui, de amândouă părțile, vor crește tot felul de pomi roditori. Frunza lor nu se va veșteji și roadele lor nu se vor sfârși; în fiecare lună vor face roade noi, pentru că apele vor ieși din Sfântul Locaș. Roadele lor vor sluji ca hrană și frunzele lor, ca leac” (Ezechiel 47:12).
Simbolismul pomului este răspândit peste tot în Biblie14, fiind prezent, în diferite forme, în toate civilizațiile antice ale Orientului Mijlociu. De fiecare dată, copacul simbolizează viața, un concept care apare pentru prima oară în Grădina Edenului. Bărbatul și femeia au trăit mâncând roadele pomului vieții. Moartea i-a amenințat imediat ce au pierdut accesul la el (Geneza 3:22).
Fiecare componentă a pomului vieții din Noul Ierusalim, fructele și frunzele deopotrivă, servește la ceva. Pasajul nostru nu are multe de spus despre natura fructului decât că se coace pe parcursul întregului an, susținând viața biologică a locuitorilor cetății. Pe de altă parte, frunzele oferă „vindecare neamurilor”. Textul nu se referă la remedii naturale sau la alte forme de fitoterapie. Dispariția morții implică absența oricărui germen malign sau a oricărei boli. Contextul sugerează mai degrabă o interpretare diferită.
Versetele precedente asociază „neamurile” cu slava sau strălucirea lui Dumnezeu. „Cetatea n-are trebuință nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu și făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei și împărații pământului își vor aduce slava și cinstea lor în ea” (Apocalipsa 21:23,24; cf. 21:26). Astfel, „vindecarea neamurilor” implică luminarea națiunilor de către Dumnezeu Însuși. Este unul dintre miracolele Noului Ierusalim, de care se miră chiar și profetul Ioan, miracol ce se află în miezul Sărbătorii Corturilor: „Toți cei ce vor mai rămâne din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oștirilor, și să prăznuiască Sărbătoarea Corturilor” (Zaharia 14:16).
Națiunile (goyim) în mod tradițional excluse de la legământ și necunoscând legile și adevărul lui Dumnezeu participă acum la închinare. Isaia 60:1-19 prezintă o variațiune pe aceeași temă: „Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine! (…) Peste tine răsare Domnul și slava Lui se arată peste tine. Neamuri vor umbla în lumina ta. (…). Nu soarele îți va mai sluji ca lumină ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei, ci Domnul va fi Lumina ta pe vecie.”
În Noul Ierusalim, Dumnezeu va „vindeca” națiunile în sensul că le va lumina și le va purta de grijă15. Nuanța aceasta o găsim confirmată și de structura textului nostru, în care prima parte, A B C (Apocalipsa 22:1-3a) este construită în paralel cu a doua parte A1 B1 C1 (Apocalipsa 22:3b-5). „Vindecarea neamurilor” din B corespunde „slujitorilor” care Îi slujesc lui Dumnezeu și sunt luminați de El în B1.
Paralelismul dintre B și B1 leagă lumina de viață, concepte asociate în gândirea biblică16. Astfel, autorul Evangheliei după Ioan vorbește despre Isus ca fiind „viața, și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1:4). De asemenea, Isus le-a promis ucenicilor Săi că „cine [Îl] urmează pe [El] nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8:12).
NOTE
14. Psalmii 1:3; Isaia 65:22; cf. Leviticul 26:4; Judecătorii 9:8-13.
15. Cuvântul grecesc original therapeia (cf. cuvântul modern terapie) și verbul înrudit therapeuo conțin același sens. Ambele cuvinte pot implica ideea de „a avea grijă de [ceva sau cineva]” sau „a sluji [la ceva sau cuiva]” (vezi Faptele apostolilor 17:25; Luca 12:42 etc.). Prin urmare, în Septuaginta, aceste cuvinte și cele înrudite redau rădăcina ebraică ’bd, care implică ideea de slujire sau de slujitor (vezi Geneza 45:16; Isaia 14:2 etc.).
16. Iov 3:20; 33:30; Psalmii 49:19; 56:13 etc.