CELE ȘAPTE BISERICI
Viziunea profetică este construită în jurul tensiunii dintre viitor și prezent, cheia care ne ajută să înțelegem viziunea. Profetul vede „lucrurile care sunt și cele care au să fie după ele” (Apocalipsa 1:19). Trebuie să citim mesajul către bisericile contemporane lui Ioan tot într-o cheie profetică – un mesaj pentru bisericile care vor urma. Pasajul face deja aluzie la acest tip de interpretare, deoarece compară cele șapte biserici cu șapte stele, pe care le ține în mâna dreaptă Fiul omului (vers. 16, 20). Oamenii din vechime credeau că stelele conduc destinul omenesc, de aici și popularitatea astrologiei, în special în Mesopotamia, ca mijloc de a prezice viitorul. Autorii Bibliei erau pe deplin conștienți de astfel de credințe, după cum se vede chiar din cartea lui Iov: „Poți să înnozi tu legăturile Găinușei sau să dezlegi frânghiile Orionului? Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului și tu cârmuiești Ursa-Mare cu puii ei? Cunoști tu legile cerului? Sau tu îi orânduiești stăpânirea pe pământ?” (Iov 38:31-33). În iudaismul de mai târziu, se credea că fiecare persoană are un corp ceresc, mazzal, adică o stea anume care-i veghea destinul4.
Imaginea lui Dumnezeu ținând în mână stelele simbolizează faptul că El le controlează destinul. Numindu-L pe Dumnezeul său un Dumnezeu al cerurilor, Daniel le spune același lucru astrologilor babilonieni: Dumnezeul său era zeitatea care controla stelele și, ca atare, destinul omenesc5. Depășind stricta raportare la bisericile din vremea lui, Ioan face aluzie la cele din viitor. Într-adevăr, tocmai numărul lor (7) confirmă o astfel de interpretare.
Încă din cele mai îndepărtate timpuri, numărul 7 a avut o valoare simbolică. Sumerienii, babilonienii, canaaniții și israeliții6 considerau numărul 7 un simbol al întregului și al perfecțiunii. În perioada intertestamentară, sub influența lui Pythagoras (secolul al V-lea î.Hr.), simbolismul numeric – în special numărul 7 – era foarte popular7. Apocalipsa folosește extrem de mult simbolismul numeric, inclusiv numărul 7. De exemplu, dacă numărul 7 apare de 88 de ori în Noul Testament, de 56 de ori apare numai în Apocalipsa: șapte sfeșnice, șapte stele, șapte peceți, șapte duhuri, șapte îngeri, șapte plăgi, șapte coarne, șapte munți etc. Chiar structura cărții a fost concepută de Ioan în jurul numărului 7.
Prin urmare, nu ar trebui să interpretăm cele șapte biserici la un nivel strict literal. Într-adevăr, numărul lor nu reflectă numărul total al bisericilor din Asia Mică, care erau mult mai numeroase. Apocalipsa nu include cele două biserici din Colose și din Hierapolis, ambele menționate în Noul Testament8. De fapt, cele șapte biserici din Apocalipsa reprezintă biserica în totalitatea ei, interpretare confirmată de un manuscris din secolul al III-lea d.Hr.9. Încheierea fiecărei scrisori: „Cine are urechi, să asculte ce zice bisericilor Duhul”10 pare să vizeze un public mai larg. Scrisorile se adresează tuturor bisericilor și oricine poate beneficia de pe urma conținutului lor, fapt menționat explicit în a patra scrisoare, către Tiatira, care conține expresia „toate bisericile” (Apocalipsa 2:23).
Cele șapte biserici au fost alese nu doar pentru că profetul le cunoștea, dat fiind că le vizitase, ci și pentru însemnătatea lor simbolică. Era o practică obișnuită în Israel ca, la baza unei profeții, să stea o localizare geografică. Profetul Mica își țese întreaga viziune a viitorului în jurul numelor cetăților palestiniene11. În mod asemănător, Daniel folosește amplasarea geografică și strategică a nordului și a sudului pentru a-și dezvolta viziunea profetică12. Chiar și succesiunea în care apar cele șapte biserici urmează o anumită ordine geografică, și anume ruta călătorului obișnuit13.
Pe măsură ce înaintăm de la o scrisoare la alta, observăm că prezența lui Isus devine tot mai intimă:
1. Efes: „Cel ce umblă prin mijlocul celor șapte sfeșnice de aur” (Apocalipsa 2:1).
2. Smirna: „Cel ce a murit și a înviat” (vers. 8).
3. Pergam: „Pocăiește-te dar! Altfel, voi veni la tine curând și Mă voi război cu ei” (vers. 16).
4. Tiatira: „Numai țineți cu tărie ce aveți până voi veni” (vers. 25).
5. Sardes: „Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț” (Apocalipsa 3:3).
6. Filadelfia: „Eu vin curând” (vers. 11).
7. Laodiceea: „Eu stau la ușă” (vers. 20).
Însă doar dacă vom reuși să pătrundem în inima scrisorilor vom putea înțelege intenția profetică. Într-adevăr, scena creștină nu este deloc una roză. Dimpotrivă, pe măsură ce cortina se ridică și ne întâmpină o revelație cu detalii complexe și tulburătoare, descoperim un creștinism prins în mijlocul crizelor și al furtunilor.
Pe măsură ce citim scrisorile, vom remarca atât conotațiile lor profetice, cât și mesajul lor duhovnicesc. Așa cum am subliniat mai devreme, scrisorile către cele șapte biserici au de-a face atât cu bisericile contemporane lui Ioan (interpretarea preteristă), cât și cu oricine are urechi „să audă ce spune bisericilor Duhul” (interpretarea idealistă, sau simbolică) Iar acum, la începutul celui de-al treilea mileniu, ne regăsim la orizontul îndepărtat al acestei serii profetice. Pe lângă interpretările preteriste și idealiste, este și mai relevantă o interpretare profetică, pe care o putem confrunta oricând cu evenimentele istorice concrete.
NOTE
4. Talmudul babilonian, șabbat 53b.
5. Vezi Daniel 2:28; cf. 2:37,44,45; Enigmele Bibliei – Daniel, p. 32.
6. Vezi Geneza 1; Exodul 34:18; Leviticul 23:36; Numeri 28:11,19,27 etc.
7. Vezi Apocalipsa ebraică a lui Ezra 13:1; Eclesiasticul (sau Sirah) 7:3; 20:12; 22:12 etc.
8. Coloseni 1:2; 4:13.
9. Samuel P. Tregelles (ed.), Canon Muratorianus: The Earliest Catalogue of the Books of the New Testament, Oxford, Clarendon Press, 1867, p. 19, 45.
10. Apocalipsa 2:7,11,17,29; 3:6,13,22.
11. Mica 1:10-16.
12. Vezi Daniel 11; cf. Enigmele Bibliei – Daniel, p. 179-182.
13. Vezi William M. Ramsay, The Letters to the Seven Churches, ediție adusă la zi de Mark W. Wilson, Peabody, Massachusetts, Hendrickson Publishers, 1994, p. 131-133.