Mesajul lui Gabriel este unul de victorie. Deja numele îngerului este o aluzie la acest lucru. „Gabriel” derivă din verbul gbr „a fi puternic”, care aparține vocabularului de război5, din el derivând și cuvântul gibbor, care desemnează eroul de război6.
Și, într-adevăr, în punctul culminant al discursului (D // D1), îngerul Gabriel scoate strigătul de război: „Mihail!”, care înseamnă „cine este ca Dumnezeu?” (Mi-ka-el). Tradiția biblică prezintă acest nume ca strigătul de război al unui popor uimit de intervenția victorioasă a Dumnezeului său în bătălii: „Vrăjmașul zicea: «Îi voi urmări, îi voi ajunge, voi împărţi prada de război; îmi voi răzbuna pe ei, voi scoate sabia și-i voi nimici cu mâna mea!» Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta și marea i-a acoperit. (…) Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie?” (Exodul 15:9-11).
Același strigăt al victoriei răzbate și din psalmi: „Întreaga-mi ființă va exclama: «Doamne, cine este ca Tine, care să-l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el, pe cel sărac și pe cel sărman – de jefuitorul lui?»” (Psalmii 35:10; NTR). Iar profeții spun: „Așa vorbește Domnul, Împăratul lui Israel și Răscumpărătorul său. (…) Cine este ca Mine? (…) Să ne prezică ce se va întâmpla!” (Isaia 44:6,7, NTR).
Gabriel Îl menționează pe Mi-ka-el ca unul care luptă de partea sa (Daniel 10:13,21), dar și ca voievod al lui Daniel și al poporului său (vers. 21). Versetul 13 conține chiar un superlativ: „căpetenia cea mai de seamă” (traducere literală*), nu „una din căpeteniile cele mai de seamă” (cum redau alte traduceri, printre care și Cornilescu). Cuvântul ahad, tradus în general ca „unul”, înseamnă și „primul”7. Cel de-al doilea sens se potrivește mult mai bine acestei expresii și contextului cărții lui Daniel.
Autorul folosește cuvântul ahad „unul, primul” în locul cuvântului rișon „primul”, pentru a evita expresia redundantă rișon ha rișonim „primul dintre primii”. În general, pentru a reda ideea de „primul”, cartea lui Daniel folosește mai mult termenul ahad decât pe rișon8. Superlativul „primul dintre primele căpetenii/domni”, prin care este desemnat Mihail, este echivalentul expresiei „Domnul domnilor” din Daniel 8:25 și se referă, ca atare, la același personaj supranatural.
Preotul cu ochi de foc care l-a înspăimântat pe Daniel este, de fapt, Mihail – Fiul omului din capitolul 7 și Domnul domnilor din capitolul 8. În capitolele 7 și 8, această ființă a apărut doar după o istorie lungă și tumultuoasă a împărățiilor care ies din mijlocul apelor, simbol al nimicniciei și al întunericului. Însă în capitolul 10 revelaţia capătă un caracter abrupt. Sărind peste împărății, ființa apare chiar deasupra apelor.
Este ca și cum am fi ajuns deja la ultima etapă, a venirii Fiului omului. Stând deasupra apelor, Mihail pare, într-adevăr, familiar. El este cel care încheie șirul de fiare din capitolele 7 și 8. Tot El este însă și cel care a stat înaintea lui Iosua, pe câmpia Ierihonului, și care i-a trecut pe israeliți peste râul Iordan, luptând pentru ei și conducându-i, în cele din urmă, în țara Promisă.
Pe măsură ce îngerul îl informează pe Daniel despre marele război politic dintre împărății (vezi Daniel 10:1,20) și despre conflictul spiritual și cosmic, mult mai mare și mai important, dintre bine și rău, viziunea ne aduce speranța victoriei.
Autorii Noului Testament au identificat această ființă – preotul cu ochi de foc, Fiul omului – cu Isus Hristos, gloriosul judecător care vine pe nori (Apocalipsa 1:13-18) și Marele-Preot care oficiază în templul ceresc (Evrei 7:5-10; 9:11-15). Vechii rabini au urmat aceeași linie de interpretare, văzând în Mihail pe așteptatul Mașia și pe Marele-Preot care oficiază în Sionul ceresc9.
NOTE
5. Exodul 17:11; 1 Samuel 2:9; 2 Samuel 1:23; Iov 21:7; Isaia 42:13 etc.
6. 1 Samuel 14:52; Psalmii 33:16; Isaia 3:2; Ieremia 46:12; Ezechiel 39:20; Zaharia 9:13 etc.
7. Geneza 1:5; Exodul 40:2; Leviticul 23:24; Deuteronomul 1:3; 2 Cronici 29:17; Ezra 1:1; 3:6; 7:9; 10:16,17; Ezechiel 26:1; 29:17; 31:1 etc.
8. În cartea lui Daniel cuvântul ahad este folosit de 6 ori cu sensul de „primul” (1:21; 6:2 [toate versiunile românești traduc „între care/în rândul cărora era și Daniel”; KJV traduce „dintre care Daniel era primul” – n.r.]; 7:1; 9:1,2; 11:1), pe când cuvântul rișon, doar de 4 ori (8:21; 10:4,12,13). Această tendință apare în cele mai multe lucrări literare postexilice, în urma influenței limbii aramaice.
9. Vezi Talmudul babilonian, Zebahim, 62a; Talmudul babilonian, Menaḥoth, 110a; Midraș Rabba la Exodul 18:5; Midraș la Psalmi, Psalmul 134, secțiunea 1; Pesikta Rabbati, Piska 44, secțiunea 10 etc.
* Dintre versiunile românești moderne ale Bibliei, cea apărută în 1936, în traducerea lui Nicodim Munteanu, Gala Galaction și Vasile Radu, este singura care traduce în acest fel: „cel dintâi dintre îngerii păzitori”. (n.r.)