Bine ai revenit sau Bun venit la cea de-a cincea ediție a proiectului O pagină pe zi!
Deschidem astăzi prima filă a cărții Enigmele Bibliei. Daniel și Apocalipsa, scrisă de Jacques B. Doukhan.
Lectura acestei cărți este însoțită de o posibilitate crescută de schimbare a perspectivei, a minții, a sufletului, a vieții în definitiv.
Dacă îți dorești o imagine mai echilibrată asupra viitorului și o experiență spirituală autentică, te invităm să rămâi alături de noi în următoarele 180 de zile ale acestei călătorii istorico-profetice.
O lectură transformatoare îți dorim!
Sătucul irakian era în mare fierbere, iar oamenii își aruncau unii altora insulte și blesteme de-o parte și de alta a râului Touster1. Femeile boceau și blestemau. Bărbații își ascuțeau pumnalele. Copiii tremurau. Sămânța noului conflict din Orientul Mijlociu nu era nici petrolul, nici tensiunea dintre evrei și arabi, ci o veche legendă cu privire la mormântul profetului Daniel.
Credințele strămoșești acordau o mare însemnătate rămășițelor pământești ale unui profet, considerându-le semne aducătoare de noroc. Oamenii care trăiau pe unul din malurile râului, observând că locuitorii de pe celălalt mal, unde se afla mormântul profetului, erau prosperi și fericiți, au căutat să-l mute pe pământul lor. Conflictul era pe cale să izbucnească violent, când, după lungi negocieri, s-a ajuns la un compromis: sătenii ambelor localități aveau să mute coșciugul profetului anual, de pe un mal pe altul, astfel încât cu toții să beneficieze de prosperitatea pe care o aducea el. Practica aceasta a continuat mulți ani, până când, într-o zi, prin părțile acelea a venit în vizită regele Sagarșah, care a fost de părere că exhumarea repetată era o dezonoare la adresa memoriei profetului. Sub atenta sa supraveghere, sătenii au legat cu lanțuri grele coșciugul la mijlocul unui pod, la distanță egală de cele două maluri. Daniel urma să fie acum pentru toată lumea.
Povestea, așa cum a fost spusă de un călător din secolul al XII-lea2, are încă ecouri puternice. Un document ce cuprinde doar 12 capitole, pierdut între sulurile Bibliei străvechi, și singura rămășiță confirmată a profetului din vechime, cartea lui Daniel conține un mesaj universal, care transcende biserici și culturi. Această carte prezintă interes pentru fiecare.
Iudaismul l-a recunoscut deja pe Daniel, conform mărturiei lui Josephus Flavius, drept „unul dintre cei mai mari profeți”, deoarece el „nu doar că a profetizat lucruri viitoare, așa cum au făcut și ceilalți profeți, ci a și fixat anumite date la care acestea aveau să se întâmple”3.
Atât referirile la cartea lui Daniel din literatura inter-testamentară (100-200 î.Hr.)4 și din legendele vremii respective5, cât și influența ei asupra comunității de la Qumran6 certifică venerația deosebită de care se bucura cartea.
Talmudul îl admiră pe Daniel, deoarece îi întrece „pe toți înțelepții altor popoare”7. În Midraș, Daniel și Iacov sunt considerați singurii oameni care au primit de la Dumnezeu revelații cu privire la sfârșitul timpului8. Conform unui alt pasaj din Midraș, Dumnezeu i-a descoperit lui Daniel destinul poporului israelit și data judecății finale9. În ciuda anumitor rezerve născute din polemicile iudeo-creștine, profețiile lui Daniel au rămas obiectul unui studiu intens din partea teologilor evrei. Marele Maimonide a aplicat aceste profeții Romei, Greciei, Persiei, islamului și chiar creștinismului10. Cercetători renumiți, precum exegetul Rashi, liderul de comunitate Saadia Gaon, poetul și filosoful Nahmanide, omul de stat Abrabanel sau umanistul Loeb (Maharal), au studiat, de asemenea, cu atenție cartea lui Daniel, încercând să deducă din ea data venirii lui Mesia11. Mai aproape de noi, în secolul al XX-lea, filosoful Franz Rosenzweig nu a ezitat să stabilească o legătură între istoria lumii și profeția lui Daniel12. Abraham Heschel l-a numit pe Daniel profet în așteptare13, iar André Neher l-a calificat drept „profetul rugăciunii”. Pentru Elie Wiesel, cartea lui Daniel conține floarea speranței14.
NOTE
1 Un mic râu la est de fluviul Tigru (cunoscut anterior sub numele de Choaspes).
2 Vezi Adolf Asher (ed. și trad.), The Itinerary of Rabbi Benjamin of Tudela, în ebraică și engleză, Londra/Berlin, A. Asher & Co., 1840-1841, vol. I, p. 152-154.
3 Josephus Flavius, Antiquitates Judaicae 10.266,267.
4 Vezi Ezdra 12:11, Cartea lui Enoh (83-90), Oracolele sibiline (4:388-400), 1 Macabei (1:54; 2:59 ș.u.), Testamentele celor doisprezece patriarhi, Jubileele, Apocalipsa lui Baruh etc.
5 Vezi, în special, pasajele inserate în Septuaginta (Rugăciunea lui Azaria și cântarea celor trei tineri, Istoria Susanei și Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel). Biserica Romano-Catolică a păstrat aceste texte grecești (deuterocanonice), care lipsesc din Biblia ebraică. Ele nu apar însă în Bibliile folosite de bisericile Reformei, care le-au denumit apocrife.
6 Cartea lui Daniel a fost, fără îndoială, un document favorit al sectei de la Qumran. Arheologii au descoperit o serie de manuscrise, unele conținând aproape toate capitolele cărții, iar un număr important de pasaje (din capitolele 1, 5, 7, 8, 10 și 11) apar în duplicat (vezi André Dupont-Sommer, The Essene Writings From Qumran, traducere în limba engleză de
G. Vermès, Gloucester, Massachusetts, Peter Smith, 1973; E. Ulich, „Daniel Manuscripts from Qumran, part 1: Preliminary Editions of 4QDan (b) and 4QDan (c)”, Bulletin of the American Schools of Oriental Research, 268, 1987, p. 3-16; „Daniel Manuscripts from Qumran, part 2: Preliminary Editions of 4QDan (b) and 4QDan (c)”, Bulletin of the American Schools of Oriental Research, 274, 1989, p. 3-26).
7 Talmudul babilonian, Yoma 77a.
8 Midraș Choher Tov 31.7.
9 Midraș Rabba Geneza 98.2.
10 Iggeret Teman IV, V.
11 Pentru referințe la acești autori, vezi Dan Cohn-Sherbok, The Jewish Messiah, Edinburgh, T. & T. Clark, 1997, p. 119, 120.
12 Vezi Franz Rosenzweig, The Star of Redemption, traducere în limba engleză de William W. Hallo, New York, Holt, Rinchart & Winston, 1970, p. 336.
13 Abraham J. Heschel, Israel: An Echo of Eternity, New York, Farrar, Straus & Giroux, 1969, p. 97.
14 Cu privire la cartea lui Daniel, Elie Wiesel scria: „Îmi place să o citesc iar și iar. Pentru frumusețea ei? Pentru pericolul ei? Într-adevăr, este imposibil să-i descifrăm enigmele, dar cel puțin știm că are o enigmă, iar această cunoaștere ne ajută să trecem dincolo de lucrurile obișnuite și să respingem vulgaritatea. Această cunoaștere ne face în stare să dăm speranței un nume care precedă însăși creația” (Sages and Dreamers, New York, Summit Books, 1991, p. 114).