Enigmatica „septimană”
Practic, toți locuitorii globului consumă cu plăcere ziua de odihnă săptămânală... Dar de ce „săptămânală” – adică de la „septima” – șapte zile? Și de ce pe a șaptea? Știu ei oare ce semnificații poartă această zi?
⁕ Rozele. Într-o zi a anului 1835, tânărul țar Nicolae I se plimba prin domeniile coroanei, lângă Petersburg, într-un parc uriaș. Departe de aleea principală, pe pajiște, țarul găsi un soldat în ținută de paradă, stând de gardă. Împins de curiozitate, țarul s-a dus la el: „Soldat, ce faci aici?” Înghețat, soldatul a dus mâna la caschetă și i-a răspuns: „Să trăiți, Înălțimea Voastră! Împlinesc porunca: să stau de gardă.” „De ce aici, soldat?” „Să trăiți! Căpitanul a poruncit să stau chiar aici.” „De gardă aici se face doar pentru azi sau în toate zilele?” „Să trăiți! Aici se stă regulat zi și noapte.” Nedumerit, țarul a privit în jur. Nu era decât o pajiște banală, fără niciun obiectiv. „Ciudat!” și-a zis el. „Ce-o fi cu paza asta?” Țarul a trimis după căpitan. Încremenit, acesta răspunse: „Să trăiți, Înălțimea Voastră. Este ordinul generalului să se facă aici de gardă zi și noapte.” „De ce, căpitane?” „Să trăiți! Ordinul se execută, nu se discută!” răspunse căpitanul. Și țarul s-a dus la general... „O, Înălțimea Voastră! Când am preluat corpul de gardă, am găsit o veche tradiție ca în punctul respectiv să se facă de gardă. Eu respect datinile sfinte ale curții.” Dar, pentru că n-a fost mulțumit de răspuns, țarul Nicolae a dispus să se facă cercetări. Când au deschis hrisoavele, au descoperit că, în 1780, deci cu peste 50 de ani în urmă, Ecaterina cea Mare a primit un cadou special de la regina Angliei: câțiva butași de trandafiri. Erau dintre cele mai frumoase roze și Alteța Sa le răsădise exact în locul unde stătea soldatul de gardă. Iar pentru că trandafirii aceia superbi erau foarte admirați de locuitorii Petersburgului, împărăteasa a pus o gardă să stea de pază, ca nu cumva vreun îndrăgostit să rupă din ei.
Împărăteasa a murit; s-au dus și trandafirii de mult. Chiar și curtea uitase totul. Dar garda era tot acolo, de pază, fără să știe de ce.
Omenirea întreagă stă de strajă în jurul zilei săptămânale de odihnă. Săptămâna este tot atât de axiomatic acceptată ca și ciclul zi-noapte. Aproape nimeni nu-și mai ridică întrebări cu privire la semnificația ei, în afară de „fiii împăratului”. Pentru ei contează tot ce vine de la părinți, de care se leagă însăși identitatea lor.
Redescoperind Sabatul lui Isus
Structura septenară a lumii
Împărații din Antichitate aveau grijă să lase generațiilor de după ei semnele cârmuirii lor ilustre. Pentru ca aceste semne să nu poată fi îndepărtate de eventualii succesori invidioși, împărații aveau obiceiul să imprime sigiliul lor pe fiecare cărămidă care se zidea în timpul domniei lor. Așa reconstituie arheologii succesiunea faraonilor și a dinastiilor, chiar și atunci când „rapoartele oficiale” sunt de negăsit.
Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, pentru că știa mai dinainte despre dezastrul care avea să cuprindă pământul, a hotărât să-Și așeze pecetea pe lucrurile creației Sale. Și El Și-a ales ca pecete cifra „șapte”. Dacă stai să te uiți în jur, vei rămâne surprins de uimitoarea unitate a creației realizată prin intermediul cifrei „șapte”.
⁕ Colecția Dan Paul. Beneficiez de colecția unui cercetător, prof. Dan Paul Popovici, care, în procesul convertirii sale la creștinism – în anii ’70 ai dictaturii ateiste –, a cules cu tenacitate dovezi în favoarea creațiunii și a amprentei lui Dumnezeu, „cifra 7”.
- Cele 7 culori ale luminii albe – le reperăm cu ochiul liber în culorile curcubeului: „roșu-oranj-galben-verde-albastru-indigo-violet”;[1]
- Cele 7 perioade ale elementelor chimice – din tabelul lui Mendeleev. Observând că proprietățile elementelor se repetă tot la 7 grupe de ordine, D. I. Mendeleev a descris exact unele metale care încă nu erau descoperite la data aceea, 1871.
- Proporția 7, în corpul uman: capul intră de 7 ori în înălțimea omului; ochiul intră de 7 ori în lățimea totală a feței; cele 7 articulații ale membrelor... (vezi Tratate despre proporția umană).
- Regenerarea în 7 ani a tuturor celulelor din corpul omenesc.[2]
- Perioada de 7 zile a unor funcții biologice (durata gripei, grefele de țesuturi, traumatismele craniene, congestia pulmonară nebacteriană etc.).
- Cele 7 elemente de bază ale apei fiziologice: Na, Ca, Fe, K, Mg, Cl, PO4.[3]
- Cele 7 forme moleculare ale ADN-ului.[4]
- Cele 7 feluri de energie: solară, geotermică, eoliană, mareică, hidraulică, termică și nucleară.[5]
- Cele 7 tipuri de radiație: razele X, razele gama, razele beta, razele alfa, protoni, neutroni, razele cosmice.[6]
- Doar 7 tipuri de poliedru: tetraedrul trunchiat, cubul trunchiat, cuboctaedrul, octaedrul trunchiat, icosaedrul trunchiat, dodecaedrul trunchiat, icosidodecaedrul.[7]
- Doar 7 grupe de cristale: sistemul triclinic, sistemul monoclinic, sistemul rombic, sistemul pătratic, sistemul hexagonal, sistemul romboedric, sistemul cubic.[8]
- Cei 7 ani de regenerare a solurilor.
- Doar 7 forme vegetale de viață: bacterii-ciuperci, alge, licheni, briofite (mușchi), pteridofite (ferigi), gimnosperme (conifere), angiosperme (plante cu flori).[9]
- Cele 7 tipuri de procreare: amiotică, vegetativă, apomiotică, prin spori, sexuată, hermafroditică, alogamitică.[10]
- Etnografie și folclor – în ciuda izolării continentale, există în toate culturile o atracție universală și irezistibilă pentru cifra 7.[11]
- Capacitatea memoriei limitată la reținerea a 7 obiecte în același timp.[12]
- Cele 7 principii ale învățării psihosociale.[13]
- Cele 7 sunete de bază ale muzicii – descoperite încă de la Pitagora[14] – ca să nu mai amintim de 7 oxidoreductaze pentru biometale;[15] de cele 7 momente orbitale ale electronului în mișcare;[16] de cele 7 faze ale diviziunii celulare mitotice;[17] de cele 7 grupe de încrucișări la plante[18] etc.
„7” și timpul
Dumnezeu, după cum vedem, pecetluiește toate dimensiunile spațiului cu cifra 7. Dar nu numai spațiul, ci și timpul.[19] El instituie:
1. Odihna săptămânală – Sabatul – din 7 în 7 zile (Geneza 2:2,3).
2. Anul sabatic: din 7 în 7 ani, când pământul se „odihnea” și nu se făcea niciun fel de lucrare agricolă (Leviticul 25:1-7).
3. Anul sabatic jubiliar (sau „anul de îndurare”): la fiecare 7 x 7 săptămâni de ani, deci după 49 de ani = al 50-lea an (Leviticul 25:8-17). În „anul de slobozire”, fiecare rob se întorcea slobod acasă. Pământurile se întorceau la proprietarii de la început, și ciclul social se relua, anulând orice nedreptate socială.
Când Mântuitorul Își începe lucrarea propriu-zisă, după întoarcerea Sa din pustia ispitirii, predica Sa inaugurală ținută în sinagoga din Nazaret a rostit-o în termenii Anului sabatic: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea și orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului” (Luca 4:18,19). Ce avea El să facă nu era altceva decât să restaureze din nou toate lucrurile, cum fuseseră ele așezate la creațiune, și – după același model primordial – să dea acestei lumi odihna!
Teologul Hans Conzelmann, în Comentariu la Luca, recunoaște că nu se putea găsi un pasaj din tot Vechiul Testament mai ilustrativ pentru lucrarea de mântuire a Domnului Hristos decât cel citat din Isaia 61:1,2. Este, cum spunea el, un rezumat al programului mesianic, și totul în lumina sabatică a anului jubiliar.
„7” și omul
Pe cât este de adevărat că cifra 7 pecetluiește toată creațiunea, Sabatul (ca unitate de timp) nu se regăsește în mod obiectiv în natură. Sabatul nu este o zi nici mai caldă, nici mai luminoasă, ci e la fel ca oricare altă zi. Sunt și furtuni în Sabat, cu grindină și trăsnete, ca în oricare altă zi... În Sabat, grâul crește la fel ca în oricare altă zi; soarele trasează aceeași curbă pe cer; apa curge din izvor la fel ca toată săptămâna. Natura fără conștiință de sine nu recunoaște Sabatul.
Conștiința omului este singurul loc unde poate fi perceput Sabatul. Porunca „sfințește ziua a șaptea” nu-și găsește conținutul decât în relație cu singura ființă terestră care are capacitatea de a gândi, de a iubi, de a alege, de a se închina, de a sfinți ziua Domnului – omul.
Dacă, mai mult sau mai puțin, aproape toate celelalte porunci se reflectă în relațiile interumane, porunca Sabatului nu se conectează în niciun fel cu viața pragmatică. Sabatul n-ar fi putut să fie inventat de om, pentru că el nu decurge din relațiile naturale interumane. Sabatul este o revelație de sus, un dar unilateral venit din partea lui Dumnezeu. Nicăieri în altă parte nu putem găsi vreun indiciu despre Sabat decât în Cuvântul lui Dumnezeu. Acolo, Sabatul apare ca un dar specific din partea lui Dumnezeu pentru copilul Său. Dumnezeu descoperă acest exclusiv în relația Sa personală cu omul.
Tocmai datorită faptului că 1) nu poate fi identificat cu nimic din ordinea naturală a lumii, că n-are niciun fel de echivalent și nu poate fi confundat cu nimic și că 2) solicită alegerea și participarea omului (la fel ca în cazul „pomului cunoștinței binelui și răului”), Sabatul devine un simbol specific, un semn distinctiv al relației lui Dumnezeu cu omul: „Acesta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic” (Exodul 31:17).
[1] Eugeniu Toma, Descifrarea curcubeului, 1966, p. 14.
[2] Vezi P. Raicu, M. Ionescu Varo, V. Stoian, Celula vie, 1978, p. 159.
[3] Acad. E. Pora, Unitatea lumii vii, 1980, p. 31.
[4] Vezi Liviu M. Popa, Acizii nucleici, 1978, p. 47.
[5] M. Pavelescu, I. Purica, Reactorii nucleari și natura, 1978, pp. 11–21.
[6] C. Panfil, Întrebări și răspunsuri din genetică, 1980, p. 142.
[7] Florica T. Câmpan, A doua carte cu probleme celebre, 1972, p. 234.
[8] Ovidiu Bolgiu, Cristalografie, 1975, p. 41–42.
[9] Laura Mărgineanu, Planta verde și rolul ei în natură, 1977, p. 18.
[10] C. Panfil, Întrebări și răspunsuri din genetică, 1980, pp. 220–222.
[11] B. A. Frolov, „Magicul șapte” în Veac nou, 18 mai 1973, p. 2. și articolul „De ce șapte?”, în Veac nou, 3 noiembrie 1972, p. 6.
[12] A. B. Frolov, „Magicul șapte”, Veac nou, din 25 mai 1973, p. 2.
[13] Vezi Pavel Mureșan, Ce este imitația?, 1980, p. 112.
[14] Vezi Florica T. Câmpan, Probleme celebre de matematică, 1971.
[15] Vezi Francisk Kerek, Metale necesare vieții, 1978, pp. 52–53.
[16] Aurelia Barna, Mircea Oncescu, Fizica atomilor, 1978, p. 57.
[17] P. Raicu, M. Ionescu Varo, V. Stoian, Celula vie, 1978, p. 90.
[18] Vezi conf. dr. Petre Diaconu, De la factorii ereditari la codul genetic, 1974, p. 132.
[19] Numărul 6. În opoziție cu cifra 7, babilonienii lui MRD – „fiii oamenilor” –, ca o contestare a Creatorului, au lansat un sistem filozofic concurent, bazat pe cifra 6 = numărul Omului titan, cu care au vrut să marcheze spațiul și timpul. Acesta nu-i altul decât „sistemul hexagesimal”, care este în vigoare și azi. El împarte spațiul (cercul) în 6 x 60 = 360 de grade, iar timpul în 60 secunde x 60 minute = 3 600 secunde pentru o oră. Ziua are un număr de ore divizibil cu 6 (6 x 4 ore = 24 ore).