Când ucenicii s-au întors la Ierusalim, oamenii îi priveau cu surprindere. După judecarea şi răstignirea lui Hristos, se crezuse că ei vor arăta abătuţi şi ruşinaţi. Vrăjmaşii lor se aşteptau să vadă pe feţele lor o expresie de întristare şi înfrângere. Dar, în loc de aceasta, vedeau numai veselie şi biruinţă. Feţele lor străluceau de o fericire care nu era de natură pământească. Ei nu se tânguiau pentru nădejdi spulberate, ci erau plini de laudă şi de recunoştinţă pentru Dumnezeu. Cu bucurie, ei relatau minunea învierii lui Hristos şi înălţarea Sa la cer, iar mărturia lor era primită de mulţi.
Ucenicii nu mai aveau nicio îndoială cu privire la viitor. Ei ştiau că Iisus este în cer şi că El continuă să-i iubească. Ei ştiau că au un prieten la tronul lui Dumnezeu şi erau nerăbdători să-I prezinte Tatălui cererile lor în numele lui Iisus. În temere sfântă, şi-au plecat capetele în rugăciune, repetând asigurarea: „Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 16:23,24). Ei au înălţat mâna credinţei mai sus şi mai sus, cu argumentul puternic: „Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! (Romani 8:34). Iar Ziua Cincizecimii le-a adus plinătatea bucuriei prin prezenţa Mângâietorului, exact aşa cum făgăduise Hristos.
Tot cerul aştepta să-L salute pe Mântuitorul în curţile cereşti. Pe când Se înălţa, El era în frunte, urmat de mulţimea captivilor eliberaţi la învierea Lui. Oastea cerească lua parte la cortegiul acela plin de veselie cu strigăte şi aclamaţii de laudă şi cântări cereşti. Când s-au apropiat de cetatea lui Dumnezeu, îngerii care alcătuiau escorta au strigat: „Porţi, ridicaţi-vă capetele! Ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!”
Plini de voie bună, îngerii păzitori au răspuns: „Cine este acest Împărat al slavei?”
Ei spun cuvintele acestea nu pentru că n-ar şti cine este El, ci pentru că doresc să audă răspunsul solemnei preamăriri: „Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte. Porţi, ridicaţi-vă capetele! Ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!”
Din nou se aude întrebarea: „Cine este acest Împărat al slavei?”, deoarece îngerii niciodată nu obosesc auzind cum numele Său este înălţat. Îngerii însoţitori dau răspunsul: „Domnul oştirilor: El este Împăratul slavei!” (Psalmii 24:7-10).
Atunci, porţile cetăţii lui Dumnezeu se deschid larg, iar mulţimea îngerească intră pe porţi într-o revărsare de armonii încântătoare.
Iată tronul şi, în jurul lui, curcubeul făgăduinţei! Iată heruvimii şi serafimii! Conducătorii oştirilor îngereşti, fiii lui Dumnezeu, reprezentanţii lumilor necăzute, toţi sunt adunaţi. Sfatul ceresc, înaintea căruia Lucifer Îl acuzase pe Dumnezeu şi pe Fiul Său, reprezentanţii acelor tărâmuri neatinse de păcat asupra cărora Satana gândise să-şi întindă domnia, toţi sunt de faţă pentru a-L saluta pe Răscumpărătorul. Ei doresc cu ardoare să sărbătorească biruinţa Sa şi să-L proslăvească pe Împăratul lor.
Dar El le face semn să se dea înapoi. Nu încă. El nu poate să primească acum coroana slavei şi haina împărătească. Merge înaintea Tatălui Său. Îi arată fruntea Sa rănită, coasta împunsă, picioarele vătămate; Îşi înalţă mâinile, care poartă urmele cuielor. Arată semnele biruinţei Sale; înfăţişează înaintea lui Dumnezeu snopul de legănat, pe aceia înviaţi cu El, ca reprezentanţi ai acelei mulţimi de oameni care vor învia din mormânt la a doua Sa venire. El Se apropie de Tatăl, care Se bucură pentru fiecare păcătos pocăit, chiar şi pentru unul singur. Înainte de a se fi aşezat temeliile pământului, Tatăl şi Fiul Se uniseră într-un legământ pentru răscumpărarea omului, dacă el ar fi fost biruit de Satana. Ei Îşi strânseseră mâna într-un solemn legământ că Hristos Se va face garant pentru neamul omenesc. Legământul acesta a fost împlinit de Domnul Hristos. Atunci când a strigat pe cruce: „S-a sfârşit!”, El S-a adresat Tatălui. Înţelegerea fusese pe deplin adusă la îndeplinire. Acum El zice: Tată, s-a sfârşit. Am împlinit voia Ta, o, Dumnezeul Meu. Am săvârşit lucrarea de răscumpărare. Dacă dreptatea Ta este satisfăcută, „vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu” (Ioan 19:30; 17:24).
Glasul lui Dumnezeu se aude confirmând că dreptatea este împlinită. Satana este înfrânt. Cei ai lui Hristos de pe pământ, care trudesc şi se luptă, sunt „primiţi în Preaiubitul Lui” (Efeseni 1:6). Înaintea îngerilor din cer şi a reprezentanţilor lumilor necăzute, ei sunt declaraţi îndreptăţiţi. Unde este El, acolo va fi şi biserica Sa. „Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută” (Psalmii 85:10). Braţele Tatălui Îl cuprind pe Fiul Său şi se dă porunca: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!” (Evrei 1:6).
Cu o bucurie de nedescris, cârmuitorii, stăpânirile şi puterile recunosc supremaţia Domnului vieţii. Oastea îngerilor I se închină, în timp ce strigătul de bucurie umple curţile cereşti. „Vrednic este Mielul care a fost junghiat să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda” (Apocalipsa 5:12).
Cântările de biruinţă se unesc cu sunetele harfelor îngereşti, până când pare că însuşi cerul se revarsă de bucurie şi laudă. Iubirea a biruit. Cel pierdut a fost găsit. Cerul răsună de glasuri care proclamă cu tărie: „Ale Celui ce şade pe scaunul de domnie şi ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” (Apocalipsa 5:13).
De la scena aceea de bucurie cerească, ne vine pe pământ ecoul minunatelor cuvinte ale lui Hristos: „Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20:17). Familia din cer şi familia de pe pământ sunt una. Domnul nostru S-a înălţat pentru noi şi tot pentru noi trăieşte. „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 7:25).
Felicitări, ai ajuns la ultimul test din cartea Viața lui Isus!
Linkul către formularul de evaluare este aici: https://forms.gle/kwozzbH5djRsMXGU9
Pentru 181 de zile am parcurs împreună un traseu de cunoaștere și creștere spirituală. Sperăm ca toate paginile parcurse să constituie trepte spre cunoașterea lui Isus Hristos, motive de a-L alege ca Prieten și de a-L recunoaște ca Mântuitor.
Îți mulțumim că ai rămas alături de noi, pentru a treia oară, în proiectul O pagină pe zi!
Vom reveni din toamnă cu a patra ediție și o nouă carte.
Ca de obicei, vei primi toate informațiile necesare prin newsletter și prin postările de pe Facebook sau Instagram.
O vară frumoasă, odihnitoare și rodnică îți dorim! Domnul să îți poate de grijă!