Ai terminat de citit capitolul Nunta, așa că nu uita să completezi formularul de evaluare: https://forms.gle/FZQ9sXBXQeBPuMTM8
După ce trimiți răspunsurile tale, întoarce-te la textul aferent acestei zile din capitolul Întâlnirea nereușită.
Îți mulțumim că ești parte din echipa celor care citesc consecvent!
Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.
Marcu 3:35
— Spuneți-I Învățătorului vostru să vină imediat!
Ucenicul a trebuit să iasă din casă pentru a liniști zarva.
Încăperea în care predică Învățătorul este înțesată de mulțimea de oameni, dar acești agitatori care strigă la ușa camerei sunt hotărâți să-I întrerupă discursul. Ei spun că sunt rudele Lui și că doresc să-L ia acasă vrând-nevrând.
Au pătruns în curte în grup, gâfâind și supărați, îngrijorați de zvonurile care ajung până la ei despre activitatea tânărului Învățător. Din ceea ce se poate înțelege din protestele lor furioase, se tem că, de când a părăsit atelierul de tâmplărie pentru a începe predicarea itinerantă, Își pierde mintea. Îi reproșează că Și-a impus un post de patruzeci de zile în pustie, că petrece nopți rugându-Se și zile întregi învățându-i pe oameni, până-ntr-acolo încât nu-Și ia timp nici măcar să mănânce.
Ucenicul este surprins de această opoziție fățișă din partea rudelor Sale, deoarece Nazarineanul nu încetează să câștige adepți. Toată lumea este încântată să-I audă mesajele care, precum razele soarelui după furtună, îi umplu de bucurie pe cei care deschid ferestrele sufletului. În cuvintele Sale este bucurie pentru cei săraci, pentru că Dumnezeu le promite că vor moșteni Împărăția Sa. Este bucurie pentru cei bogați, căci El vrea să-i învețe cum să câștige bogății veșnice. Este bucurie pentru cei neînvățați, pentru că El îi învață știința mântuirii. Este bucurie pentru cei înțelepți, deoarece le dezvăluie taine mai adânci decât cele pătrunse de ei.
Dar și pentru ucenic ziua este istovitoare.
Seara începe să se lase și Învățătorul continuă să învețe în această casă de prieteni.
Oamenii care umplu până la refuz încăperea nu-L lasă să plece. Ei sorb cu nesaț cuvintele Lui de încurajare, căutând soluții la problemele lor. Își aduc bolnavii la El ca să-i vindece și copiii, ca să Se roage pentru ei. Îl țin atât de ocupat, încât nu a putut mânca toată ziua.
Ucenicul încearcă să urmărească, așa cum poate, de afară și pe frânturi, cuvintele Învățătorului. Dar grupul înfuriat al rudelor Sale nu renunță la eforturile de a se opune.
Mama, încercând să calmeze puțin gesturile agresive ale bărbaților care o însoțesc, și care se numesc frații lui Isus, explică faptul că se teme că Fiul ei Se va epuiza fără a fi nevoie. Toți aceștia par să interpreteze dedicarea Lui în slujirea pe care o face ca pe o tulburare mintală, care-L răvășește.
Ucenicului consternat îi spune:
— Una e să fie religios și alta e să Se întreacă. Dacă devoțiunea ta te face să-ți pierzi sănătatea, atunci nu este bună.
Ca și cum nu era suficient, din interiorul casei ajung până la ei vocile unor farisei, care-L acuză pe Învățător că este un impostor și că scoate demonii prin puterea lui Satana.
Reacția fraților Lui la o acuzație atât de periculoasă îi face să tremure: „Este oare posibil să fie posedat sau să Se fi alăturat unui cult satanic?”
Totuși, mama Sa repetă că Isus nu este în stare de așa ceva. Explicația pe care ea insistă să o susțină este că Tânărul nu Se simte bine, că este epuizat și că trebuie neapărat să Se întoarcă acasă pentru a-Și reveni.
Ucenicul încearcă să liniștească rudele Învățătorului. Înțelege că este primejdios pentru ei ca învățătorii Legii să-L acuze pe Isus că este demonizat sau că este eretic. Văzând că Sinedriul este împotriva Sa în mod deschis, întreaga familie se teme că vor suferi consecințele marginalizării pe care le poate aduce cu sine această situație. Nimeni nu vrea să fie arătat cu degetul sau stigmatizat din cauza aiurelilor uneia dintre rudele lor.
Ucenicul nu este surprins de faptul că frații lui Isus vor să-L facă să renunțe la slujirea Sa itinerantă, pentru că au ajuns zvonuri că deja I s-au opus și în alte ocazii. Îl surprinde însă să vadă că și Maria se împotrivește Fiului ei în ceva ce are legătură cu vocația Sa. Nu i-a vorbit îngerul despre lucrarea extraordinară pe care Dumnezeu I-a încredințat-o? Cu toate acestea, este și ea acolo, în acea curte, trimițându-I mesaje să termine predicarea și să Se întoarcă, împreună cu familia, în căminul din care – în opinia lor – nu ar fi trebuit să plece niciodată. Nu-și dă seama că, având cea mai bună intenție din lume, dragostea sa protectoare împiedică slujirea Fiului său, lăsându-i pe cei din jurul ei să înțeleagă că „bietul tânăr” Și-a pierdut mințile. Pentru că ea le repetă mereu celor care vor să o audă:
— Isus este un băiat foarte bun, dar în acest moment nu Se simte bine. Am venit să-L luăm acasă.
Nu-i este greu ucenicului să-și imagineze efectul distructiv al acestor cuvinte asupra ascultătorilor noului Învățător. Se gândește că propria lui mamă, dacă va auzi declarațiile descalificatoare pe care le face Maria despre situația mintală a lui Isus, în acea noapte, când el se va întoarce acasă, îi va putea reproșa, mai mult sau mai puțin, următoarele:
„Ascultă, fiule, acest Isus, pe care tu-L urmezi, o fi El o persoană foarte bună, un predicator strălucit și orice vrei, dar nu stă bine cu capul. Știu sigur, pentru că am auzit-o spunând asta chiar pe propria Lui mamă.”
Ucenicul învață, din propria-i experiență dureroasă, că până și afecțiunea celor dragi, din peste măsură de protectivă se poate transforma în posesivă, iar atunci când nu mai respectă libertatea sau personalitatea celuilalt – poate deveni distructivă.
Presiunea rudelor Învățătorului este atât de insistentă, încât ucenicul confuz nu are de ales decât să-și facă drum prin mulțime și să-I comunice Învățătorului mesajul pe care ai Săi insistă să-l transmită. Apropiindu-se de urechea Lui, îi spune în taină:
— Iată că mama Ta și frații Tăi sunt afară și Te caută.
Învățătorul Își întrerupe cuvântarea.
Rămâne tăcut pentru o clipă, oftează trist și reacționează la presiunea membrilor familiei Sale lansând o întrebare tulburătoare, care pare să le fie adresată ascultătorilor Săi, dar care s-ar putea explica într-un alt mod:
— Cine sunt mama Mea și frații Mei?
Această întrebare îl șochează pe ascultător, deoarece nu poate fi adresată cu scopul de a obține informații: Învățătorul știe foarte bine cine sunt rudele Sale cele mai apropiate. Toată lumea o știe. În mediul rural în care Își desfășoară activitatea, nimeni nu are nicio îndoială cu privire la aceasta. Este evident că întrebarea lui Isus nu urmărește să clarifice ignoranța sau îndoielile Sale. Aceasta este o întrebare de altă natură.
Întrucât ucenicul trăiește ceva similar în propria familie, înțelege ce vrea să spună Isus:
— Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei pentru a se interpune în lucrarea Mea? Adică, cine sunt ei pentru a se amesteca în relația Mea cu Dumnezeu sau pentru a judeca vocația Mea? Legăturile de familie care mă leagă de ei nu le conferă dreptul de a-Mi controla deciziile cu privire la ceva care Îmi afectează viața spirituală.
Dar această întrebare retorică ar putea fi înțeleasă și într-un alt sens, puțin mai personal:
— Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei pe care credeam că îi cunosc? Nu-i pot recunoaște în rolul lor de „adversari”. Am crezut că o mamă e cineva în care Mă pot încrede mereu, pentru că va fi cu Mine în mod necondiționat. Am crezut că frații Mei vor fi de partea Mea, ajutându-Mă să-Mi realizez proiectul de viață, așa cum Eu încerc să-i ajut în al lor. Mi-e greu să-Mi recunosc membrii familiei în aceste poziții de ostilitate. Nu-i recunosc. Aș vrea să-i am cu Mine ca familie și descopăr cu tristețe că nu sunt de partea Mea, pentru că nici nu Mă înțeleg, nici nu Mă respectă.
Este limpede pentru toată lumea că această exclamație a Învățătorului exprimă durerea cuiva care se simte rănit în cele mai profunde nevoi emoționale. Atacat de farisei, criticat de cărturari, hărțuit de conducătorii națiunii, Isus suferă și din cauza neînțelegerii, mult mai dureroase, din partea celor dragi ai Săi. Într-un moment crucial din viața Sa, descoperă că nu are familia de care are nevoie sau pe care ar fi dorit să o aibă.
Ucenicul reflectează asupra reacției Învățătorului, deoarece simte că are multe în comun cu neînțelegerea pe care el însuși o suferă în propriul cămin.