Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.
Apocalipsa 13:11
Reformatorii englezi, deşi au abandonat învăţăturile Romei, au păstrat multe dintre formele ei de închinare. Ei au argumentat că acestea nu erau rele în ele însele şi că nu erau interzise în Biblie în mod expres. Însă alţii, numiţi „puritani”, considerau că aceste obiceiuri erau nişte însemne ale sclaviei religioase de care ei fuseseră eliberaţi.
La începutul secolului al XVII-lea, noul rege englez a declarat că puritanii trebuie ori să se conformeze, ori să fie alungaţi din ţară. Unii s-au refugiat în Olanda, părăsindu-şi casele, bunurile şi mijloacele de trai. Ei se considerau peregrini, străini într-o ţară străină.
Câţiva dintre aceşti peregrini au părăsit Olanda ca să se stabilească în America. Libertatea de conştiinţă i-a încurajat să înfrunte pericolele lungii călătorii peste ocean şi ale deşertului dintr-o ţară străină. Totuşi ei nu înţelegeau încă pe deplin propriul principiu al libertăţii religioase. După unsprezece ani de la înfiinţarea primei colonii a peregrinilor în America, Roger Williams a sosit acolo cu o concepţie mai profundă despre libertate. El a fost primul om din creştinismul modern care a pus la baza guvernării civile doctrina libertăţii de conştiinţă.
„Marele principiu apărat cu atâta nobleţe de Robinson şi de Roger Williams, că adevărul este în continuu progres şi că orice creştin trebuie să fie gata să primească toată lumina care poate străluci din Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, a fost pierdut din vedere de către urmaşii lor. Bisericile protestante din America, precum şi cele din Europa, care au avut atât de mult de câştigat de pe urma binecuvântărilor Reformei, n-au mai înaintat pe calea ei. […] De aceea religia a degenerat iarăşi în formalism. În mod sigur rătăcirile şi superstiţiile ar fi fost înlăturate, dacă biserica ar fi continuat să meargă în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, dar acestea au fost păstrate şi cultivate. În felul acesta, spiritul inspirat de Reformă a dispărut treptat, până când a ajuns să fie nevoie de o reformă aproape tot atât de mare în bisericile protestante cum fusese nevoie şi în biserica Romei din timpul lui Luther.” (Tragedia veacurilor, pag. 297, 298)
Adevărul se zideşte pe adevăr. Dumnezeu are un adevăr prezent pentru fiecare generaţie.