Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor şi nu-mi va roşi obrazul.
Psalmi 119:46
Dieta care a avut loc în Speier, în 1526, a hotărât ca fiecare stat german să se bucure de libertate deplină în materie de religie până la întrunirea unui consiliu general. Împăratul Carol al V-lea a convocat un al doilea consiliu la Speier, în 1529, cu scopul de a stârpi această „erezie” a libertăţii religioase.
Prevederea libertăţii de conştiinţă generase numeroase tulburări politice şi religioase, iar forţele papale dădeau vina pe reformatori. Luther se mai afla încă sub interdicţia impusă prin Edictul de la Worms şi nu a putut participa la Dieta din Speier, însă ducele Johann de Saxonia a dat dovadă de mult curaj, susţinându-l cu acea ocazie. Cei prezenţi au propus un compromis: statele germane care declaraseră deja că sunt de partea Reformei să rămână aşa, dar în celelalte state să nu mai aibă loc convertiri.
„Prinţii Reformei” au obiectat la această limitare papală a libertăţii de conştiinţă, lucru care l-a determinat pe Carol al V-lea să convoace un consiliu general în 1530, la Augsburg, pentru a-i aduce la tăcere pe protestanţi o dată pentru totdeauna. Luther, Melanchton şi tovarăşii lor au fost rugaţi să-şi pregătească o scurtă mărturisire de credinţă, sub care s-au semnat prinţii curajoşi. Ziua în care a fost prezentată această declaraţie a fost numită Marea Zi a Reformei şi a fost una dintre cele mai măreţe zile din istoria creştinismului. Una dintre prevederile adoptate a fost aceea că, în materie de religie, conştiinţa trebuie să fie liberă.
Luther a demonstrat, prin cuvânt şi faptă, că puterea Reformei vine din locul tainic al rugăciunii, unde Dumnezeu i-a dat curaj şi har pentru susţinerea adevărului.
„’Tot ce au spus luteranii este adevărat, nu putem nega nimic’, a declarat un episcop catolic. ’Puteţi respinge printr-o judecată sănătoasă mărturisirea făcută de elector şi de aliaţii lui?’, îl întrebă un altul pe dr. Eck. ’Cu scrierile apostolilor şi ale prorocilor – nu’, a fost răspunsul, ’dar cu acelea ale Părinţilor bisericeşti şi ale conciliilor – da’. ’Înţeleg’, a răspuns cel care întrebase, ’luteranii, după părerea dumneavoastră, sunt în cadrul Scripturii, iar noi în afara ei.’” (Tragedia veacurilor, pag. 208)
În ciuda opoziţiei din partea oamenilor şi din partea lui Satana, adevărul lui Dumnezeu va ieşi biruitor în cele din urmă.